Treceam pe lângă o uzină de şaorme. În miezul Clujului.

Eram în pauza de masă, aşa că am frânat instant şi m-am pus la coadă. 5 minute mai târziu, eram mândrul posesor al unui falafel gigant ca o din aia de cal; din care am şi început să pasc în timp ce mă îndreptam către piaţa Urinii Unirii.

În timp ce îmbucam, mi-am adus aminte că am citit pe net că nu e frumos să haleşti pe stradă, ca un boschetar blogger fomist. Aşa că m-am pus pe o bancă lângă statuia lui Matia Corvin şi am continuat să ronţăi – ca şi când nimic nu se întâmplase.

Nişte procleţi de porumbei au simţit imediat oportunitatea unei gustări; şi au început să-şi ceară dreptul atacîndu-mă în picaj ca avioanele Stuka, mai întâi timid, apoi din ce în ce mai agresivi. Despre porumbei eu ştiu două chestii: că atunci când nu fac treaba mare pe statui, fac treaba mare pe oameni. Întrucât eu fac parte, deocamdată, din această a doua categorie care atrage noroacele (ca un însuşi magnet de caca), am pornit în pas alert către bancomatul pe care vroiam să-l sărăcesc.

În bancă, nenea gardianul badigard s-a uitat lung la mine cum, cu şaorma falafel într-o mână şi cu cealaltă tastînd PIN-uri greşite şi încasînd monezi, am lăsat dâre de grăsime pe bancomat. Când am terminat, badigardul gardian s-a apucat de lustruit tastele. Cu mâneca de la veston şi cu puţintică ură.

Ieşind triumfător din bancă, mă pun la semafor. În dreapta mea văd pe cineva cunoscut; dar nu puteam să încropesc o conversaţie, deoarece mestecam şaorma aia falafel. Delicat, m-am tras un pic mai în spate, să nu mă observe.

Taman atunci venea înspre zebră un domn din cale-afară de bine îmbrăcat; care a rămas uimit cum înfulecam eu şaorma aia falafel în centrul Clujului (ştiu asta pentru că s-a holbat la mine ca la un african din zonă de conflict). Taman atunci, un cartofior prăjit s-a prăbuşit din şaormă pe asfalt. Scârbit de atâta nesimţire, domnul s-a uitat în altă parte.

Am ezitat preţ de o secundă; suficient pentru ca o domnişoară veselă să calce pe cartofiorul meu prăbuşit. Eu, pentru că ţin la curăţenia oraşului nostru fără primar, iau şerveţelele cu care îmi ştergeam gura şi dau să ridic cartofiorul de jos. Domnişoara, trezindu-se gâdilată de o mână cu grăsime pe la gleznele sale mici, a ţipat uşurel de emoţie. Toată gaşca de pietoni s-a uitat la mine ca la un fetişist molestator de glezne: mai ales domnul bine îmbrăcat şi persoana cunoscută, care şi-a dat seama că o evit pentru că-s un blogger înfumurat.

Am scăpat fără să fiu linşat mormăind o scuză cu gura plină. Am ridicat cartofiorul cu şerveţelele şi l-am aruncat, cu tot cu ele,  în coşul de gunoi din vecinătate.

Acum nu mai aveam cu ce să-mi tamponez gura de sosurile din şaorma. În consecinţă, ca să nu îmi curgă ketchup pe la colţurile gurii ca-n Twilight, am decis să mă lepăd de ultimele îmbucături de şaorma.

Aruncînd şaorma la coş, am observat că mă observase un boschetar pe care nu-l observasem. Căruia i-aş fi putut oferi ultimele îmbucături, dacă nu aş fi fost aşa de zgârcit.

Am plecat de acolo în viteză: locul ăla îmi aducea ghinion. Apoi am început să regret că am renunţat la şerveţelele cu care culesesem de pe jos cartofiorul: îmi curgea nasul ca o ţeavă spartă, iar batistă ioc.

Aşa că mi-am petrecut restul pauzei de masă trăgîndu-mi mucişorii cu zgomot prin tot centrul Clujului, apoi la bancă, la magazinul de păpuci şi la alte semafoare, dar şi evitînd cu abilitate cunoscuţii de pe corso, mă-nţelegi.

Deci grijă mare cu şaormele (falafel).

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 25 comments

  1. Vasile Manu Reply

    Pot să ghicesc de unde ai luat shaorma, de la Mama Manu, este??? Dacă e aşa, mulţam că mi-ai făcut vânzare la afacere :)))))

  2. de aialalta Reply

    Deci la Cluj nu s-a inventat batistele de hartie.
    Asta ar fi o propunere pentru zilele orasului: “sa propovaduim clujenilor batistele de hirtie.”

  3. ioana Reply

    No, lasa ca o sa faci parte si din prima categorie, odata si-data. Vom avea grija noi, cititorii care-ti com supravietui, n-avea grija 😉

  4. Groparu Reply

    @ Manu: atunci tre’ sa-mi faci cinste cu o bere! Sau o şaorma.
    @ de aialalta: apai batistute de hartie din alea scumpe de 40 de bani pachetul cumpara-ti tu, băi Bill Gates!!!!
    @ alunelu: am semnat! Doamne ajuta! God save ciainiz!
    @ ioana: da, stiu. O sa ma faceti statuie inainte ca eu sa mor, asa-i?

  5. Probiu Reply

    Ba ce pofta de saoarma mi-ai facut…sa arunci saorma la gunoi, meriti omorat cu pietre :))

  6. alunelu Reply

    Multam de semnatura! Nu uita sa confirmi semnarea, verifica emailul si da un click pe linkul de acolo.

  7. Groparu Reply

    @ alunelu: da, ca sa stie oamenii aia cand vand baza aia de date cu e-mailuri ca sunt valide…
    (am validat deja)

  8. Chaika Reply

    Problema-i că oamenii ăia nu ştiu să facă o şaorma. Falafel tău o fi fost unul d-ăla cu garanţie 5 minute, care apoi a început să se dezintegreze în braţele tale. Şaorma se poate mânca şi (relativ) elegant, depinde de cum e făcută.

  9. alanaida Reply

    Groparu @ Manu: atunci tre’ sa-mi faci cinste cu o bere! Sau o şaorma.
    Alanaida @ Groparu: sau cu un pachet de servetele

  10. Io Reply

    No-apai, dragule, bag sama ca atentezi la cura mea de slabire. Si-i bai.
    Da’ pen’ca-mi condimentasi ziua cu cele vorbe ti-s dator c-on det.

  11. ina Reply

    Eu nu cred ca poti manca o saorma elegant!!! Numa daca o iei acasa, o pui pe farfurie, si o despici cu cutitul si cu furculita, caz in care…. you’re doing it wrong.

  12. mixy Reply

    să-ți fie de bine, că eu dacă ți-am citit postul la ora asta înghit în gol ca o arteziană de salivă !!! 😥 😥 😥

  13. ion ion-romanul care nu face politica Reply

    In tarile lor de origine(turcesti) falafel/saorma se papa de pe farfurie folosind lipia drept lingura.Asa ca tot nu scapi cu dejete curate macar cameasa nu va da raportul asupra meniului.Oricum cu atatea schimbari de traseu cred ca ai inebunit orice urmaritor din statul asta politienesc(citat un senator migrator).Pofta mare!

  14. Iasmina Reply

    Cand ai o zi proastă, ai… Dar eu nu cred că-i o ruşine să mânci pe stradă. Mai ales dacă te roade foamea precum şoarecii brânza.
    Noi numim tipul ăsta de shaorma: “shaorma – chitară” (tre’ să tot ştergi sosurile de pe tine, de parc-ai cânta la chitară).

  15. Corina Bodea Reply

    Asadar:
    a) sa nu mai comandam si cartofi prajiti la saorma
    b)sa nu mai comandam nici ketchup
    c)sa ne cumparam noi servetele la promotie… unde o fi ea prin oras…
    d)sa ne ducem acasa cu 1 pachet de lipii libaneze, sa ne pregatim singuri “chiftelutzele”de falafel(o tura de ulei pe faianta din bucatarie), sa ne taiem singuri ingredientele(varza, rosii, salata, ceapa, castraveti ci ce-o mai fi), sa infasuram gratios saorma si sa o degustam si mai gratios in fata laptop-ului,manjind evidend 1 pic tastatura…
    e) bine dar unde mai e bucuria gandului ca pentru o suma modica , cineva iti prepara o saorma gustoasa(mult mai bine decat tine), iar spectacolul strazii iti da fiori epicuriene…
    f)asa ca din cand in cand e bine sa mancam saorma pe strada…

  16. Cougar Reply

    trăiesc cu speranţa că vorbeşti din auzite şi că n-ai văzut, de fapt, “twilight”.

Leave a Reply to Groparu Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *