Când eram mic, îmi plăcea foarte mult să desenez. Tancuri, cowboy care se băteau cu indienii, cavaleri teutoni în turnituri, submarine, corăbii şi nave spaţiale, trenuri şi herghelii de cai, lei, turme de urşi şi piraţi, asedii de cetăţi.

Cel mai mult îmi plăcea să desenez cu prietenul meu Adi. Adi (despre care am mai scris) era pe jumătate sas şi, fiind al patrulea copil al familiei, suferea de sindromul “nu mai am timp să mă ocup şi de copilul ăsta”. Din cauza că nimeni nu avea grijă de el, nu era cel mai bun la învăţătură; aşa că la 14 ani s-a apucat de şcoala profesională.

Pe la 16 ani, familia lui săsească a plecat definitiv în Germania. A continuat acolo cu şcoala şi după absolvire s-a angajat la uzinele Audi, unde băga în schimbul de noapte. Unde Adi, care era mai degrabă introvert, nu prea şi-a făcut prieteni. Aşa că el desena seară de seară.

Desena ca un boss: făcea nişte module lunare şi staţii orbitale de-ţi stătea mintea în loc. Apoi, într-o zi, i-a arătat maistrului său de la firmă un teanc de schiţe de avioane, nave spaţiale şi caroserii futuriste de maşini. Maistrul german a făcut cu ochii cât ferestrele; le-a luat cu sine pe cele mai reprezentative şi le-a arătat unui şef german, care s-a dus cu ele la o şedinţă germană (nu ştiu cum spun nemţii la “şedinţă”, sigur nu meeting; mai degrabă ceva gen “Schwartzenfridrichtreffenscheinenbanzderunterein!”). După acea şedinţă germană (sau, cum zic ei, “Deutsche Schwartzenfridrichtreffenscheinenbanzderunterein“), Adi a fost transferat de la schimbul de noapte, de la banda rulantă, undeva într-un birou, la căldurică.

Oare cum ar fi arătat viitorul lui Adi dacă cineva s-ar fi ocupat de el, să-i arate ce şi cum? Sau dacă ar fi avut acces la tool-uri de desen cum avem noi astăzi, pe computer, pe tablete sau, aşa cum se vede aici, chiar pe net, aşa, la liber?

PS: Dacă daţi click şi ajungeţi pe site şi vedeţi acea numărătoare inversă, ce pot eu să vă asigur este că nu este o bombă (în rest, să ştiţi că indiferent ce mutre reuşiţi să desenaţi cu dispozitivele de acolo, tot vor fi mai frumoase decât ce am reuşit eu să mâzgălesc).

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 11 comments

  1. Ortansa Reply

    Eu sunt la munca, am treaba de-mi sar ochii dar desenez fetite cu parul blond :))
    Si la voi zice ca sunteti ” o persoana care vrea sa imparta cu ceilalti” ? 😛

  2. Adrian Mormoloc Reply

    Da, cred ca toti suntem persoane care vor sa imparta cu ceilalti. :))

  3. Groparu Reply

    @ ortansa: fix fetita am pictat si eu!
    @ adrian: asta depinde daca le consideri si pe femei persoane.

  4. boemul Reply

    am desenat 10 minute până mi-am dat seama că n-am talent.
    dar îţi mulţumesc pt. link, poate mă va ajuta cu fii-mea, să nu-mi mai coloreze pereţii 🙂

  5. Corina Bodea Reply

    Eu am desenat o fetita care zambeste si mi s-a transmis ca e “ochei” sa le dai oamenilor prilej sa zambeasca cat mai des… de aceea eu desenez (cam de ceva timp) fetite care zambesc…poate voi zamb si eu pana la urma…

  6. Denisa Reply

    Ce de fetite pe aici 😀 Eu am desenat un baietel ( pe capul baietelului) foarte distractiv chiar mi-a placut. Asta ar fi bun de test pentru cei care vor sa se apuce de photoshop 🙂

  7. Offline Coach Reply

    A propos de simdromul “nu am timp sa ma ocup de tine”, am un preten care imi povestea ca pana la varsta de 5 ani a crezut ca pe el il cheama “TACI”! … :O)))

  8. Maskim Reply

    Cam asa am ajuns si io sa ma dau cu capu de terra conducand un hotel daca mi o dat un 7 in antaia cand din plastelina in loc de cos cu fructe io am avut forme geometrice— si para era un triunghi portocaliu, portocala era dreptunghiulara si albastra si maru arata mai mult a cub verde decat a bila. Domna invatatore o fost tare nemultumita de a me arta…. Ase ca … Amu daca mai am timp liber din ani in pasti dupa drinkuri ce ma fac sa uit de tatzi tzicnitzii si de proiecte capitale ca schimbarea mochetei in hotel… Ma ocup de lipiciuri pa vaze si pa te mai miri ce cu foita de aur…. Talente omorate in fasa ce sa mai zic. Uniformizare in masa… Da tat nu mi iese para altceva decat un triunghi oricat ma strofoc

Leave a Comment

Your email address will not be published.