Salut, sunt Groparu, am 1 metru 85, aproape 90 de kile și încă îmi dau lacrimile de frică atunci când aud vocea lui fiu-meu că o strigă pe maică-sa din camera lui, în mijlocul nopții.

Iar dacă mă mai și ridic să merg la el în cameră fără să aprind becul și-l văd, prin lumina de afară care colorează bezna de la 3 dimineața, cu nasul lipit de geamul de la ușa camerei lui, apăi chiar că-mi vine să fug urlând.

Noroc că mi se taie picioarele de frică, altfel chiar așa aș face.
peisaj industrial de film de groaza

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 6 comments

  1. boierul Reply

    Se zice ca o viata intreaga ramanem copii pentru parintii nostri , chiar de avem 1 m si 85 si 90 de kilograme. Simtul de conservare este un fel de sistem de vase comunicante cu nivel permanent constant de la bunici prin parinti pana la nepoti ,cu groaza, spaima, raspunderea sau cum vreti sa-i spuneti protectiei impotriva imprevizibilului si a necazului drept scop in sine sau combustibil de functionare.
    Orice parinte se regaseste in permanenta in ipostaza ultimului ocrotitor absolut pentru copilul sau chiar uneori cu deformarea realitatii “drobului de sare” asta numai si numai din motivul sperantei ca odrasla proprie o sa supravietuiasca.
    Analizandu-ne atent , ne regasim luand decizii uneori hazoase , din excesul de zel pentru ca micutii sa nu pateasca ceva. O fi bine sau rau sunt optiuni educative in limitele in care educatia exista.
    Spartanii aveau principii de educatie la limita supravietuirii , cum la fel de bine bunicutile secolului 21 duc elevii de liceu de mana la scoala.
    Cam asa vad eu povestile de groaza cu copil mic. Parerea mea !!! …desi ma baga complet in ceata motivul mamelor de 12 ani pe care-l consider o boala de civilizatie intaziata.

  2. Luke Reply

    Da ,vine o varsta cand trebuie sa-i scoti tzazta din gura si sa-l pui la MMORPG sa se invete cu monstrii.
    Noaptea nu vei mai auzi tipete ,doar click click click pe tst/mouse din camera de alaturi.

  3. ela Reply

    Déjà mi’aduc aminte amintiri……

    Curaj!!!! Va veni vremea cind ( asa cum fac eu acum) bati la usa inainte de a intra( cind e totul ok) !

    Cînd simt ca nu e ok o zic p’aia de la mama: ” io te-am facut , io te omor”!
    Lol

    Asta e viata de parinte, un dans perpetuel intre interdictii si ” eh, e mic nu stie……”

  4. luminita Reply

    …ma gandesc ca ati facut voi oaresce zgomote de ati speriat copchilu…zic numa’.

Leave a Comment

Your email address will not be published.