A plecat soacră-mea înapoi la ea acasă

Războiul Operațiunea militară de restabilire a păcii Vizita asta a durat doar 13 zile. Și chiar n-a mai avut motiv să plece așa repede, tura asta chiar i-am dat voie să mai iasă din bucătărie ca să doarmă, nu ca data trecută.

Și, în timp ce o duceam la autogară, o-ntreb:
– Na… ți-a plăcut la noi, mamă soacră?

A stat și-a oftat un pic, apoi mi-a zis:
– Să faci bine să nu mai fii așa nervos tot timpul!
– Bine, mamă soacră.
– Și nu mai tăt fi așa de nemulțumit! Ce dacă ți-a ars nevastă-ta mâncarea, mănânci ce e, c-așa e-n căsnicie!
– OK, mamă soacră.
– Și vezi că și cu copiii ești cam dur!
– Așa e, mamă soacră.
– Și trebuie să-ți faci timp pentru lucru în grădină! Nu să lași așa frunzele pe strat!
– Se cheamă mulci, mamă soacră, dar am înțeles.
– Și poate ar fi mai bine să rărești ieșirile în oraș cu prietenii! Că nu fac bine!
– Voi încerca, mamă soacră.
– No, hai că am ajuns la autogară, rămâi cu bine!
– Rămâi cu bine și dumneata, mamă soacră, mulțumim pentru tot și drum bun!

Și am dus-o la autocar și am urcat-o înăuntru, cu tot cu bagaj.

Apoi am scos un spray de graffiti și am scris pe fiecare latură a autocarului un Z mare.

Cu alb.