Și ca să ajungi la petrecere, trebuia să faci dovada că ești cu adevărat ficior cumsecade și calumea, nu un techerberg disperat și agresiv! pentru că dacă dădeai cu oiștea în gard, nu mai pupai tu chefuri, rămâneai acasă cu familia sâmbătă seara să te uiți la Twin Peaks, că nu se descoperiseră televiziunile de știri care să-ți repete că se apropie sfârșitul lumii!

Și nici măcar nu are rost să vă spun la câte petreceri am ajuns eu cu tovarășii, că eram la liceu de fete, nu strângeai băieți de-o echipă de fotbal, și fetele trebuiau dansate, nu glumă!

Și la un chef din ăsta am cerut voie să-mi aduc un prieten, pe N. – îi dau numai inițiala, că mă citește nevastă-sa; și eram, ca de obicei, vreo 6 băieți la vreo 14 fete, răsfățații cartierului!

Și toată seara am făcut planuri care pe cine să ne băgăm, ne împărțeam haremul, cum ar veni, că… no: alergau hormonii prin noi ca caii prin hipodrom, iar noi eram acolo cu un plan bine definit! Și, dintre toate codanele, crețuliile și frezatele, am convenit amândoi să stăm pe fundul nostru și nu ne dăm la gazdă – era ziua ei, no, nu era să-i frângem inima fetii chiar la 18 ani.

Că doar era ziua Ceraselei. Nu știți voi din astea, chef de 20+ persoane în apartament comunist de 65 mp.


Poza asta n-are absolut nici o legătură cu Cerasela (foto de Gabriel Silvério, luată de pe Unsplash)

Dar, pe la vreo 1 noaptea, îl pălește pe prietenul N. o durere de genunche, cum ar zice un ministeriabil, pentru că pe vremea aia alergam seara foarte des îmăreună, apoi făceam flotări și abdomene în draci! Ce mai, ca băieții; și N. pesemne călcase aiurea la jogging și acum i se umflase bicepsul femural și nu mai putea sta în picioare, bietul.

Și i-a făcut rost gazda de ceva cremă, și vreo oră i-am tot făcut masaj la picior fără finalizare, zici că eram soră medicală thailandeză; și sărbătorita Cerasela era un pic disperată, că no, invitatul e sfânt! Trebuie avut grijă de el, altfel te vorbeau babele de n-aveai aer! Poate rămâneai și nemăritată, cine știe!

Și mai era ea disperată pentru că fără ea, petrecerea stagna; și, într-un final, am convenit să o las pe ea să aibă grijă de N.-Cel-Invalid și eu să mă duc dincolo ca să întrețin petrecerea, atâta cât se putea.

DAR M-AM ASIGURAT CU N. CĂ STĂ CUMINTE ȘI CĂ NU PROFITĂ DE INVALIDITATE CA SĂ SE DEA LA CERASELA!!!!

Au trecut ani; și viața s-a schimbat. Și acum vreun an am intrat într-un grup pe Facebook al absolvenților fostului meu liceu. Și ce să ezi! Că apar la un moment dat niște fotografii scanate de la ceva excursie a clasei Ceraselei!

Și apărea Cerasela într-un din ele, inconfumdabilă!!!

Și imediat i-am trimis poza lui N., cu mențiunea: băăăi, mai ții minte cât ți-am făcut masaj la cheful ăla…!

Și-mi răspunde:
– Gropare, trebuie să-ți fac o mărturisire.
– Aoleu! zic.
– Băi, mai ții minte când ai plecat și m-ai lăsat la un moment dat singur cu Cerasela?
– Da, că altfel se spărgea cheful!
– No; să știi că mi-am încălcat promisiunea; și nu numai că ne-am pupat, dar am mai și ieșit cu ea de câteva ori după cheful ei!!!
– CUM!!!! AVUSESEM O ÎNȚELEGERE FRĂȚEASCĂ!!! ÎNTRE GENTILOMI!!!
– N-ai ce-i face, mi se pusese pata pe ea, și ei pe mine; și nu ți-am zis niciodată nimic despre asta pentru că știam că o să faci ca locomotiva, dar au trecut douăzeci și ceva de ani de atunci, poate ai totuși puterea în tine să ierți și să treci peste.

Lecția pe care mi-am învățat-o este cât se poate de simplă, dragi prieteni: când te pălește iubirea și umblă hormonii prin tine ca pe hipodrom, apăi nu mai contează rămășagurile, făgăduielile și jurămintele; și te poți pune de-a curmezișul la orice în viață, dar nu te poți pune în calea iubirii (dar cu soarta-n viață/nu te poți juca).

Și v-am mai zis acum ceva vreme despre cum se agață în sec. XXI, că nu mai e necesar să aștepți ca un crocodil 6 ore până să furi un schimb de replici; acum totul este online, puteți încerca și voi platforma Couple dacă nu ați avut noroc în viață până acuma, că cine știe de unde te pândește-n încordare și te mușcă azi de față leoaica tânără, iubirea!

 

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 7 comments

  1. andu YY Reply

    Deci mie să-mi spui mai exact cum fac crocodilii, că mi se pare potriivit acum pe pandemie :-()

  2. MihaiA Reply

    Gropy,

    Ce nu fac bine ?!
    Am dat sa intru pe platforma, dar doamna mea s-a ofticat oleaca ! Cica nu e pt oameni ca mine, n-am ce cauta acolo.
    Gresesc undeva ?
    ‘elp !!!

  3. Zev Reply

    Andu YY, miroase ca prind un contract in Northern Territory, la Crocodile Dundee acasa, sa-ti trimit un croco? Ca acolo umbla ocazional si pe strada (daca nu mai scriu la Gro inseamna ca m-a papat crocobaurul). Aranjez cu muricanii ca au baza acolo, il agata de F16 sub aripa si ti-l lasa in curte. Daca nu gasesc, iti trimit un aborigen, baga baietii un blues de zici ca sunt din St Louis.

  4. kmali Reply

    Cel putin puteam merge la petreceri…si pe vremea mea, care a fost putintel mai devreme decit vremea domnului gropar.
    Pe vremea pandemiei nu se mai poate nimic. Am acasa, la propriu, fiu student in anul intai, sta numai in fata calculatorului, daca mai dureaza mult izolarea cred ca se poate face calugar.

Leave a Reply to MihaiA Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *