Un tatuaj enorm cu Osama Bin Laden. La vedere, pe antebraţ

Avea un câtamai tatuajul cu Osama pe antebraţ. Ditamai, uriaş, nu-l puteai greşi, nu şi-l ascundea. - Şi cu ăsta ai mers tu în Madrid, imediat după atacurile teroriste? - Da. - Imediat-imediat? - La o zi sau două. Era plin de poliţie. Mă trimisese televiziunea mogulului. - Şi nu te-o oprit nimeni? - Cine dracu' să mă oprească? - Nu ştiu, poliţia! - E, aş!…continue reading →

O stropit-o pe doamna din abundență

A doua zi după o ploaie de noapte, în Cluj. Ca-ntr-o capitală culturală europeană care se respectă, bălţi pe străzi, dar numai în zonele cu asfalt turnat în ultimii ani. Miros pur, aer curat. Rahaturi de căţăi înmuiate pe străzi - dar asta, fireşte, numai în zona centrală. Femeie cu catel Să nu fim răi - căţeii vând şi ziare pentru câini, uneori. Groparu, mergînd foarte seren şi apostoleşte către serviciu. …continue reading →

Grijă mare cu Durex-ul şi părinţii!

De la cititori câștigători care au câștigat prezervative de să le ajungă un an, dacă-s ardeleni cumpătați (sau oameni însurați):
Salut Gropare! Vreau sa-ti zic şi ţie ce am păţit cu premiul Durex câştigat la tine pe site. Am dat atunci pentru livrare adresa de acasa, pentru ca am mai comandat chestii pe net şi au ajuns unde stau eu în chirie - sau mai bine zis n-au mai ajuns. Dar când a ajuns pachetul, eu nu mai ştiam ce trebuia să vină şi de la cine... şi mă sună maică-mea şi-mi zice că am primit un pachet din Bucureşti. O întreb ce e în el: şi maică-mea începe să-l deschidă şi zice Durex... şi mă ruşinez, Gropare, de şi mor... şi mai zice mama "ai nişte prezervative... dar mai e ceva aşa, ca o sticluţă... ce e în ea?"…continue reading →

Faith in humanity restored again

Pe o căldură de topit cărămizi, un șofer se oprește să ofere o sticlă de apă rece unui polițai de intersecție. Mega Like. Nepotii de Crăciun, în speță mămicul și tăticul său Cristi #putemnoicaoameni Gog și Dan Ciulea, au scos bunicii din azil la iarbă verde, la un grătar. Așa,…continue reading →

Antena 3 e agarici

Eram la socri, venisem să culejem perjele (după cum veţi afla mâine şi poimâine, numai să reveniţi şi să-mi faceţi trafic! OK?). Soacră-mea - mogula absolută a telecomenzii în casa lor - îşi viziona netulburată telenovela bollywoodian-indiană de la TV. Rusia trimitea convoaie nuclear-umanitare în Ucraina, ebola cronţănea victime nenumărate prin Africa, soacră-mea se uita la telenovelă: soarta îşi urmărea destinul său firesc.…continue reading →

Poveşti de groază cu copii

Dumnezău să-l ierte, o murit nănaşu' lu' nievastă-mea. Avea vreo 80 de ani, o murit liniştit, la el în lemnărie, fix aşa cum s-o tot rugat: Doamne, ia-mă, da' nu mă chinui; nu mă lăsa să sufăr, să stau beteag la pat, să-mi fie rău. Corect? Corect! sacrificiu papusesc În viaţă nu poţi scăpa de trei chestii: de moarte, taxe şi de păpuşi decapitate. Şi amu începe partea interesantă: În dimineaţa în care o murit, soacră-mea - aflată în Italia, la cumnatu-meu - s-o trezit din somn cu cuvintele astea pe buze: "îmi pare rău, Cecilia!" (unde Cecilia e fata lu' nănaşu'). "Îmi pare rău!" Dar de ce, şi ce visase - nu şi-o putut aminti nici până-n ziua de azi. Apoi: pe nănaşu' l-o găsit fie-sa Cecilia. Care dintr-o dată îşi dă seama că nu se mai aude nici un zgomot în toată gospodăria! …continue reading →