În sfârșit, reușesc s-o conving pe nievasta să nu facă overtime decât o jumătate de oră, așa că ajunge la mine la munci cu Gropărelu’, plecăm către casă înainte de ora 7 seara, haha! Viața e frumos, cum zice ungurul.

În fața casei – meeeega baltă de la ploaia de primăvară, Gropărelu’ scotea flăcări pe nări de încântare, ce mai! Era timpul. Așa că-mi trimit nievasta în casă, iar eu iau Gropărelu’ cu cizmele în picioare, călare pe bicicletă, și mă fac că nu-i dau voie să se facă ciuciulete, în timp ce-l filmez. Gropărelu’ e în culmea fericirii, se dă cu bicla prin apa adâncă, strânge apă în ciubote, mă strigă de fiecare dată să m-audă cum mă minunez de cum zbura apa ca din ekranoplanele sovietice… fericire maximă!

Atâta numai că bestia asta n-are un copil călare pe ea, chiuind de fericire (de pe Wikipedia)

După 30 de minute, când îl văd stropit din obrajii lui crocanți până-n ciubotele smiorcăite cu apă rece ca gheața, mă hotărăsc să intru cu al meu în casă – unde nievasta tocmai îl felicita de La Mulți Ani pe Sandu din Jibou, să trăiască, el și fetele lui, să fie cei mai fericiți și sănătoși!

Rupt de oboseală și rebegit de frig, Gropărelu’ se transformase într-un monstru care nu mai auzea ce-i ordonam. În timp ce-l beleam de ciubote, pantaloni și lăsam o baltă de apă la intrare, strig la nievastă să încheie conversația telefonică și să vină să m-ajute să-i dau jos harnașamentul; moment în care se petrece inevitabilul.

Gropărelu’, dintr-o efuziune de amor către taică-su care-l iubește și-l ciupește de obraji nonstop, dă să sară călare pe mine. Groparu, zis și taică-su, este luat prin surprindere; și, înainte să apuce să-l prindă pe haiduc, îl scapă printre degete, iar moștenitorul dă cu spinarea de treapta din hol. Tare.

În viața mea nu mi-a venit mai tare pofta să mor. Dacă m-ar fi bătut ministrul de externe sovietic rus Serghei Lavrov cu lanțul înroșit în foc în timp ce Putin îmi sorbea sângele dintr-un pai cu umbreluță direct din jugulară, tot aș mai fi avut puterea să-i spun ”Vladimir, tot un pitic prăpădit cu sâni uriași rămâi, coa’!” – și apoi m-aș fi distrat văzîndu-l cum se oftică, piticania; dar, văzîndu-l pe al meu cum cade, parcă s-a rupt ceva zdravăn în mine. Gen toată șira spinării, cu plămâni cu tot.

Am zbierat odată la nievastă, că s-o stricat semnalul la telefon în tot cartierul; al meu urla ca din gură de șarpe, pe jos, în timp ce eu nu știam cum să-l ridic de jos, dacă avea, Doamne-feri, șira spinării vătămată?

Îl iau și-l bag direct în cadă, în timp ce nievasta zbiară la mine și eu la ea – din toți bojocii. Dau drumul la apă caldă – ăsta micu’ clănțănea de frig – nievasta mi-l smulge din vană și-l duce sub pături, în sufragerie. Urlăm toți ca apucații.

Printr-o superbă recompoziție, reușesc să mă adun și sun la Peditel (mulțumesc, Vodafone!). După primele 90 de secunde de blabla (”Ați sunat la Peditel. Dacă viața cuiva este în pericol, vă recomandăm să sunați la 112” blabla), conversez cu o domniță. Mă temeam de: 1. ruptură de splină, care, deși nu doare, e fatală; 2. organ intern perforat de ceva coastă ruptă (rinichi, plămân). Domnișoara ne pune să verificăm contuzia, să-i ridicăm mâna stângă, să-l studiem… Gropărelu’, panicat de noi, se miorlăie de fiecare dată când punem mâna pe el… discotecă la căminul cultural, neamule!

Ne sunăm și ceva prieteni doctori… în cele din urmă, ne hotărâm să dormim liniștiți la noapte și mergem de urgență la Urgențe, la Pediatrie.

Puteți spune orice vreți despre oricine; despre țara mea; despre doctorii escroci și sistemul medical defect la cap (apropos, la baie nu aveau săpun!); dar am ajuns la spital și, în 110 de minute, deși înaintea noastră avusese loc un accident de mașină și o pruncă cu mama ei nu prea erau ele OK, bietele, aveam:
– control amănunțit de la o stagiară franțuzoaică extrem de amabilă (bă, prekinu-so, trăi-ți-ar franțuzoaica!) care știa foarte bine românește;
– raze X făcute la moștenitor;
– ecografie făcută la moștenitor;
– tratament aplicat peste contuzie.

Inima se ușurează ca prin farmec (”păi nu vedeți cum aleargă pe holurile spitalului, doamnă, ce, ăsta-i copil cu fractură de coastă? Mergeți, doamnă, acasă!”), ne luăm și plecăm către casă. Îl las pe ficior să sară în fiecare baltă de pe drum și o cert pe maică-sa când cotcodăcește că nu are adidași uscați pentru mâine la grădiniță, ce mai! Nu știu cum să-l strâng mai tare la piept, dacă-mi cerea să-i aduc luna de pe cer la el în dormitor, îl pocneam pe domnul Soare în bărbie și-i furam gajica pentru fiu-meu!

Și ajungem acasă cu bine și, fiindcă toată tevatura îmi făcuse o foame teribilă, pun la foc tochitura mea de afumături fiartă cu o noapte înainte (sunt la dietă), torn un pahar de pălincă, pun tochitura în farfurie, dau să iau prima îmbucătură, la 10 seara…

Și-mi pică prima bucată de mămăligă cu cârnaț afumat plin de ulei direct în paharul de rachiu.

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 10 comments

  1. Eugen Reply

    Ceva oarecum similar am patit acum vreun an cu bebelina. Inca nu se tinea foarte bine pe picioare. Trageam o harjoana cu ea pe holuri, gen “cucu-bau, stai ca te prind”, cand, la un moment dat, s-a intors sa fuga, s-a impiedicat si a cazut. S-a oprit cu fruntea fix intr-o muchie de perete (profil de colt). Evident ca s-a invinetit aproape instantaneu, a aparut si ceva sange, iar eu am devenit, din spusele sotioarei, pamantiu. Din fericire, s-a ales doar cu un cucui, verificarile ulterioare au aratat ca nu a patit nimic altceva. A avut si o vanataie cat toate zilele, dar a trecut. Asa ca te inteleg perfect. Im momentul ala am simtit ca mai bine m-as fi bagat in mijlocul ciomagarilor de la Ruginoasa decat sa fi patit ea asta. Bine ca nu a fost nimic grav 🙂
    Sanatate!

  2. Groparu Nemernic Reply

    @ Eugen: amu in cap am incredere maximă că cutioanța e din duraluminiu; dar la spate, pfuay, mă cam trece cu fiori, pentru că vertebrele nu prea sunt apărate, practic, de nimic.

  3. RAIDER Reply

    Cazut cu bicicleta miercurea trecuta. Lovit in zona splinei. Medic de familie, trimitere la radiografie, trimis acasa, totul ok.
    Vineri, acuzat dureri de stomac puternice, trimis la urgenta, radiografie, nurofen, trimis acasa.
    Sambata, picat pe jos.
    Are 11 ani.

    L a deschis prietena mea, sambata seara.
    1: hemoglobina 11 (in scadere, la 11 e nasol deja), 2: un litru de sange in abdomen 3: splina rupta, cu hematoame imense pe ea.

    Concluzii: ai avut bafta si ca idee, musai ecograf chiar daca medicul de familie iti zice ca i ok.

  4. alina Reply

    Al nostru, acu’ ani lumina, in premergator prin casa cu bunica. Ma vede intrand pe usa si se repede sa ma intampine, ia un colt de covor inainte si se da peste cap cu totul. In primul moment, din cauza socului, rasturnat cu capul in jos cu premergatorul cu rotilele-n sus, nici macar n-a carait. Am avut o clipa in care m-am racit si am transpirat instantaneu in acelasi timp. Am crezut ca si-a frant gatul. Cand a inceput sa planga, m-am inchinat la toti sfintii. De a doua zi am inceput sa-mi numar firele albe de par.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *