Aşa cum se întâmplă în cazul unui şoc fizic violent, la început traumatismul nu mi-a cauzat nici o durere. Ştiam că mă lovisem foarte dur şi că am rămas în viaţă printr-un miracol.

Când mi-am recăpătat cunoştinţa, am stat preţ de o secundă, după care am tras aer adânc în piept ca să verific capacităţile pulmonare. După care, dureros de lucid, am trecut la analizarea fiecărui membru şi oscior din trup.

Incidentul mă lăsase aproape paralizat: respiram cu dificultate, întreg corpul îmi era o imensă vânătaie, nu-mi puteam mişca vârfurile degetelor de la picioare, iar mobilitatea membrelor dispăruse complet. Vederea îmi era înceţoşată, iar o ureche îmi ţiuia încotinuu, de parcă era proteveu’ în revizie şi mie mi se blocase telecomanda. Am încercat să-mi mişc nasul, dar nişte  zgârciuri deplasate de la locul lor au scos un sunet ca de ficat de bivol lovit de gresie Sanex.

Paradoxal, nu simţeam nici o durere. Adrenalinei trebuie să-i mulţumesc, mi-am zis; apoi mi-am evaluat rapid şansele de supravieţuire.

Dacă nu venea nimeni să mă salveze de acolo unde mă aflam eram condamnat la o moarte dureroasă şi lentă. Voi muri de sete, a fost primul gând care m-a gâtuit şi mi-a blocat sfincterul de spaimă. Limba urma să mi se umfle, buzele să-mi crape, iar halucinaţii îngrozitoare m-ar fi însoţit în ultimele mele clipe în drumul către lumea de dincolo. Tot timpul am fost rău de sete, aş fi preferat să mor într-un pat de femeie frumoasă, alături de prietenele ei; dar la ora aceea această opţiune mi se părea mai îndepărtată decât finalul crizei.

Din nefericire, efectul de anestezie al adrenalinei nu avea să dureze; o jumătate de oră mai târziu, o mie de ace mă înţepau pe fiecare centimetru pătrat din trup, o mie de ventuze de caracatiţă mă trăgeau într-o mie de direcţii, către cele mai negre leghe de sub mări, ciudate senzaţii de căldură uscată, deşertică, încinsă, îmi împungeau simţurile, alături de cele mai tăioase geruri arctice, ale căror ace de gheaţă înfipte sub pleoape, sub unghii, în urechi îmi sângerau simţurile. Am încercat să strig, dar gâlgâiala guturală care mi-a ieşit dintre buze mi-a provocat dureri atroce la amigdalite şi am căzut fără speranţă într-un leşin ameţitor. Nici acum nu ştiu cît am zăcut în acel leşin: ore, zile…? luni?

M-am trezit în ghearele celei mai negre disperări, mi-am chemat în gând prietenii, mi-am strigat sora, am implorat după nevastă-mea, am plâns după mama… mamaaaaaaaa! În cele din urmă, mi-am luat inima în dinţi şi am încheiat cu bine prima zi în care mi-a venit nevasta acasă de la maternitate şi a trebuit să învăţ să am grijă de Gropărel.

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 36 comments

  1. Toto Reply

    Pe mine m-a bufnit rasul,stiam eu ca finalul e altcumva,dar totusi am citit tot.Nu pe sarite. 😆

  2. nutu - adica "nu eu" Reply

    Cotat-am lincu pe febe casa-i dau laic dar n-am gasit nici fum de iel, ase ca n-am ce face si ma declar infectat… ma tratez cu scrierile tale zilnic.

    No spor!

  3. Cami Reply

    Ce s-o mai fi distrand Groparelu’ in sinea lui “Moooaaa’, ce l-am mai spariat pe tati! Ia sa trag o tura de plans, sa-l fac praf!”… 😆

  4. ioana Reply

    ei, pe mine m-ai enervat de data asta! si pe Groparel, sigur! in loc sa-l iei in brate si sa-l mangai, scrii prostii pe blog.
    si sa stii ca nu exista colici, doar suparari ale unui copil mic si neajutorat.

  5. Robi Chirca Reply

    @ioana and restu; V-ati gandit vreodata daca Groparel e chiar blogu’, iar toate “nenorocirile” sunt chiar nemultumirile zilnice exprimate pehlivanic? De ce tre’ sa va ganditi neaparat la copii?

  6. ZozO spunea` Reply

    ba gropare?glume deastea faci tu ma?plm am grezut ca ai patit ceva de la inceput cand am inceput sa citesc mi-am zis “Asta e..nu conteaza mortu…pomana sa fie mare”.Am glumit ma:)…sa iti traiasca al mic si sa iti aduca numai fericire

  7. tahemet.blogspot.com Reply

    Dej io-s mai înceată şi acu mă păli revelaţia.
    Gropăriţa fiind cu prunc şi încă în lună mare! NB!, te-o lăsat să meri în deltă să te destrăbălezi cu ţânţăroaicele (alea cu hăripi, of course) şi să prinzi sticle goale?

    TULĂIIIII! SANTO SUPIDO!

    că eu îi băgam undiţele pe dos lui bărbată-meu şi îi pescuiam pe gură toate ideile creţe! i-o plăcut să facă alea alea cu mine, atunci să mă şi îngrijească, că altuminteri îl omol cu mâna mea!

  8. scorpio Reply

    cum mai sa o strigi pe mama? doar de atata esti?
    pune mana si sufleca-ti manecile si pune-te pe treaba la infasat,desfasat,schimbat pampersi puturosi,evaluare de rahatel de groparel,saltat in sus pentru ragaiala de dupa laptic(si nu a ta dupa bere)…chestii din astea mai domestice.. 😆 😆
    tu iti dai seama,ca atunci cand va creste,ai cu cine pleca in delta?si fluiera dupa gagici?

  9. Ion a lu' Ion Reply

    La mine cea mai socanta descoperire a fost ca bebe nu are buton de power-off…

  10. Dan Ciulea Reply

    bine au venit acasa! ba sa ai grija de groparel’ … stai mai mult departe de el, sa nu invete tate prostiile de la tatcs’o

  11. Kilroy Reply

    Cam previzibil. Las’ ca iti revii din soc pe la 18 ani ai Gropare 😉 lului

  12. SingurEu Reply

    Bă, Gropare, e mijto treidmarku ăzta al tău… Dar… mi-am făcut obiceiul să citesc primele două rânduri şi apoi să sar la ultimele, să văd care-i poanta. E ca un film porno, când dai la fazele interesante…

    Fă şi tu o dudă d’aia cu CITIŢI IN CONTINUARE şi pune pilzda acolo! Io zic c-ar fi mai nimerit. În spiritul saitului ăstuia.

  13. thetud Reply

    Bre, credeam ca ai dat cu dejtu de la picior in tocul usii sau ceva asemanator. Ca eu asemenea trairi am de fiecare data cand patesc asa ceva.

  14. Madalush Reply

    Ce putere are micul Groparel, de-l streseaza asa pe tati doar prin simpla intrare triumfala in casa! Dar tot el o sa il si bucure si relaxeze, la fel de simplu si frumos 🙂

  15. ba_laura Reply

    gropaare, si asta-i numa’ inceputu’ 😈
    vad ca esti cam senzibil … da nu-tz fa griji … cam de la al tri’lea prunc te prinzi cum functioneaza si nu mai ai shtresuri 😀

  16. konskriptor Reply

    Fii tare Gropare ! Mai e putin! In 2-3 ani e gata , te obisnuiesti ! Ma gandesc ca mai stai olecuta si incepi sa lucrezi la nr.2! (am auzit ca asa se spune in cercurile “inalte” ale societatii cand te apuci de facut copii)

  17. diabolic Reply

    daca la un groparel ai reactionat asa,pai nici nu vreau sa ma gandesc ce faceai daca aveai doi(si sa fie sadismul maxim sa fi fost groparitze…ma ce curent pe acolo 😀 ) 👿

  18. gospodaru Reply

    no, prima data mam uns cachiar am zis ca omu o patit ceva. sincer, deacuma la groparu nu ma mira nimic,te poti astepta la orice, dovada ca e capabil de reproducere 😛 intai mam uitat la data sa vad cand e scris sa imi dau seama cat e de grava treaba,apoi am citi cu emotie pana la urma… mah,nu te da muietului! capu sus ca deacuma cica esti om mare! hai, te tzuc, numa bigne!

  19. Laura Reply

    O-ho-ho! Si acum esti odihnit! Mai vedem noi peste vreo 3 saptamani cand te-oi tara in miez de noapte, dandu-te cu capul de pereti, cu pampersul mustind de cacuta intr-o mana si cu ochii scosi ca la melc. O sa implori divinitatea pentru cateva ore de somn fara muzicuta! Hai sa traiasca juniorul, sa fie sanatos si voios!

  20. Cristina Reply

    No, Gropare ti-a venit randul!!!! 😈

    sa fie intr-un ceas cu noroc (deh…mere si al’ cu cuc), si sa va dea D-zeu tot ce n-ati avut si vreti!

Leave a Comment

Your email address will not be published.