Ni l-au adus proprietarii și l-au lăsat la noi o săptămână astă-vară înainte de a-l duce la ei la țară, prin Auseni. Timp în care bestia asta fioroasă s-a înșurubat încet-încet în inimă, suflet și splină și s-a făcut comod.

Veneam acasă de la serviciu într-un suflet ca să-mi dau jos sandalele mele de pensionar neamț și să fac terapie prin acupunctură cu caninii lui ca niște ace.

Când a plecat, aș fi preferat mai degrabă să-mi dau un plămân, ceva, niște lobi cerebrali, că și așa nu-i folosesc pe toți, numa’ să-l mai păstrez; dar cu soarta-n viață nu te poți juca.

La revedere, pui mic! Ne-om revedea mai încolo, cine știe, sper să nu ți se facă poftă de carne de blogger, că ăla-s, din două hăpăituri mi-ai înghițit toată familia și apoi râgâi ciobănesc-carpatinește.

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 11 comments

  1. Nemultumitu' Reply

    Iti spun eu cum faci ca sa-si aduca aminte de tine cand va revedeti.
    Ofera-i piciorul, exact ca in filmulet, da’ ia-l prin surprinedere, brusc. Sa vezi ce o sa se bucure !

  2. neamtzschantz Reply

    ciobanesti mioritici, superbi ciini, numa ca nu prea sint pentru apartament, sint pentru aia cu o curte mare.
    de ce nu-ti cumperi unu?

  3. Groparu Nemernic Reply

    @ Anonymous: păi așa am zis și eu, ciobănesc mioritic alsacian caucazian carpatin german belgian!
    @ Cami G: mângâiatul flocoșeniilor provoacă dependența, nu vă apucați de mângâiat!
    @ Nemultumitu’: cu ketchup sau cu muștar pe el?
    @ neamtzschantz: pentru că încă nu am casa mea, și nu aș lua un câine pe care să-l chinui te miri pe unde oi mai ajunge prin chirie. Ajunge că-s io chinuit că nu locuiesc în Deltă, pe un plaur, deși am mari șanse să ajung acolo, la cum merg lucrurile.

Leave a Comment

Your email address will not be published.