În a doua zi de Paști, un cetățean făcea ecologizare în Borhanci singur, de capul lui
Mă pregăteam de o după-amiază extrem de leneșă (după 7 zile de Germania unde ne-a herghelit soru-mea printr-o sută de orașe care mai de care mai medievale), când primesc mesajul fatidic, dar și bachic:
– A sosit coniacul!!!! Și vinul!!!
Am o sursă exemplară de vin și coniac distilat de un pensionar extrem de abil care-mi parvine dintr-o zonă viticolă transilvană (vinul, nu pensionarul).
Nu mai stau pe gânduri, după vreo oră trimit mesaj că pornesc înspre lăptărie să ridic iaurtul, dar nu mai verific dacă mesajul a fost citit (!), și când ajung în zona de sud a Clujului, în fața casei omului, sun… dau mesaj… nimic.
Măi! îmi zic, s-o fi pus omul la un somnic! Că și eu m-aș fi întins oleacă.
Stau ce stau în fața casei, apoi îmi zic: Gropare, dacă tot ești aici și ai niște vreme de ucis, de ce nu mai mergi 3 kilometri? Că mai încolo e pădure, miroase a primăvară, mugurei, grătare și manele!
Și mă duc, trec de centura de diamant, mă opresc pe marginea drumului către satul Gheorgheni (800 bitcoinși metrul pătrat de teren, firește!) și… mă relaxez gândindu-mă la contrasensul vieții – că la sensul vieții s-a gândit deja dl. Papahagi.
Și, cum stăteam eu așa și mă uitam ca groparu-n pădure, se pornește o ploicică, eu mă înfig înapoi în mașină…
…și atunci l-am văzut.
În fața mea, la 200 m, era parcată o mașină – o fi în scopuri romantice, mi-am zis eu la primul gând, că să știți că-n Cluj cetățenii se mai iubesc prin mașini prin păduri, nu-s toți însurați indignați.
Ei bine, nu: era un băștinaș înarmat cu un sac de gunoi și mănuși care înfrunta ploaia… culegând gunoaiele de pe marginea drumului.
Singur, doar el cu mașina lui.
Mă frec bine la ochi, dar privirea nu mă înșela.
Ies din mașină, mă duc la el și fac o observație foarte perspicace despre evidență:
– Iartă-mă, dar… CULEGI GUNOIUL?
– Da, zice cetățeanul.
– Incredibil! zic. Bravo! Felicitări!
– Păi da, zice el încurcat, că mai vin cu bicicleta pe aici și când văd cum arată mă iau cu mâinile de cască.
Pun și eu mânuța (eram îmbrăcat în hainele alea bune, că… deh, sărbătoare!), el zice lasă, nu te murdări… apoi îmi amintesc că am în mașină mănuși (dacă trebuie schimbat cauciucul), mai găsesc și un sac gol de gunoi… și vreo 10 minute mă alătur lui, adun și eu vreo 2-3 PET-uri și sticluțe de V33 (”astea-s cele mai frecvente”, îmi zice cetățeanul), derapez prin șanț cu pantofiorii, culeg pungi, ambalaje de la Mec, un scutec, tăt felu’.
Se pornește ploaia serios, cetățeanul era deja Morchella Esculenta (nu mai căutați, vă zic eu: ciuciulete), dar terminase de curățat rigola până la sensul giratoriu… ne-am luat rămas bun și m-am tirat în treaba mea. Oricum nu mai avea loc în mașină, strânsese deja singur 10 saci (!) de gunoaie.
10 saci. Singur.
Și de atunci am tot cugetat la asta și, uite, parcă nu toți ai noștri sunt românake din ăia care fac șușu pe țara noastră, se mai găsește câte unul care pune osul muțește, ca Sisif, și lucră-n zi de sărbătoare fără să facă paradă, fără postări grohăitoare pe FB la Let’s do it, Romania, și unde-i unul, mai apare și altul, și se adună oamenii, chiar dacă la spartul târgului, și parcă alt gust are coniacul și vinul de mic producător seara după o ispravă din asta, și mai că-mi vine să-l caut, să-i duc o bere la om. Nu ca să fac un selfie cu el, doar să-i mai strâng o dată mâna, așa cum am făcut-o la plecare, când s-a încrucișat mănușă jegoasă de resturi de bere, băutură energizantă ieftină murată de ploaie, scutece pline și câine mort aruncat într-un sac de stăpân iubitor (!) cu altă mănușă de schimbat cauciucuri sparte, murdărită și ea de 10 minute de umblat prin șanțuri după resturi de câte 20-30 de grame ambalajul – greu, mult prea greu pentru unii românake să le ducă încă 800 de metri, până-n satul Gheorgheni.
Unde terenul, poate v-am zis, se vinde cu 800 bitcoinși metrul pătrat.
Nuș’ ce să zic, dar mă gândesc că-n mână aia pe care vrei s-o întinzi ca s-o cuprinzi p-a cetățeanului, parcă ar merge să fie și o sticlă de coniac. C-o fi răcit omul!
Apropos, date despre sursa transilvană de coniac se pot furniza? Mail-ul e valabil. 🙂
Dap, la sursa aia am rămas si eu😇. Va rog frumos, mulțumesc.
Probabil că câinele ăla în sac a murit…
Dar cei care primesc ajutor social, ce fac? Dar ONG-urile de mediu? Macar o data pe an ar trebui sa iasă pe teren și functionarii publici, sa vezi ce buna-i berea și sucul după…
Padurea e a celor care au grija de ea.
Din pacate multi au mentalitate de om sarac.
Gunoiul prin păduri e aruncat de un număr mic de oameni, deci e nevoie tot de un număr mic de oameni care să îl strângă.
Adică într-o zonă naturala, impactul unui singur om care adună gunoaiele e surprinzător de mare și de durată.
Noi, la clubul de speologie Politehnica, mereu adunăm gunoaie când facem câte o tură prin zona Padișului.
domnul acela care culegea gunoaiele de pe marginea drumului in mod sigur NU e ‘românake'(genetic), ci de etnie ungară sau germană. Românake, fara exceptie, face șușu pe ‘environment’, iar daca, ocazional, se face ca, vezi doamne, il doare in cur de environment, o face numai pe bani de la EU, in cadrul unor ‘proiecte'( pe tema ‘environment, clar…).
L-am ajutat și eu, și io-s românake 100%. Se pune?
nu se pune! pentru ca d-ta nu ai cules gunoaie din proprie initiativa, ci ai ‘folosit situatia’ si te-ai alaturat aceluia numai ca sa ai si d-ta ce posta pe blog, pt. ca – vezi doamne! – sa te ‘lauzi’ cu meritele altora – un fel de ‘musca la arat’ (daca stii fabula…), sau – pe nemteste ca un ‘trittbrettfahrer’…
deci ‘minus’ pt d-ta! , tot in breasla cu romanasii esti bre, pe care-i doare in c*r de environment, si vor doar sa dea cu praf in ochi… ca tot romanul ‘verde’ (vezi Caragiale)
Huo!
Dacă nu scriam că l-am ajutat și eu, mi-ai fi comentat că de ce am stat cu limba-n gură în timp ce altul lucra pe ploaie.
Tu de ce nu mergi să culegi gunoaie în loc să scrii mesaje pline de ură pe bloguri? Nu ți se pare că ai fi mai câștigat?
privind expresia dumitale “mesaje pline de ură” am o intrebare: poti matale cumva sa explici mai in detaliu unde exact vezi “ură” in mesajele mele? respectiv din ce deduci ca aș avea eu “ură”? Se pare ca matale confunzi ‘ura’ cu ‘lipsa de considerație’. Ești si matale tot românake prostovan: daca-l faci atent ca are o ‘muscă pe căciulă’, el îți răspunde ‘vai, dar ce de mă urăști?’
Iti trebuie ceva bagaj de ură în ficat să presupui, fără să mă cunoști, că am pus mâna să-l ajut doar pentru a avea ce scrie pe blog și pentru a mă polei cu gloria lui.
Și, ca să fii și nesimțit până la capăt, te mai și faci că nu înțelegi de ce dai cu bâta-n balta cu rahat.
Nu e stres, îți fac o schemă, dar mă tem că nu vei pricepe, doar tu știi mai bine ca mine de ce am scris.
Capsunache asta este de-a dreptul antisemit – are ceva cu romanii. Lasati-l in plata Domnului, nu-l mai bagati in seama!