Ce mai mare parte a românilor care se blogăresc nu au prins perioada aia. Aia, ştiţi voi care.

În perioada aia, Alimentara era un loc deprimant ca Doftana. Şi nimeni nu se punea rău cu vânzătoarele – asta dacă vroiai să papi şi altceva decât conserve de peşte, creveţi vietnamezi şi biscuiţi Păltiniş. Fincă efectiv nu era altceva de papa în Alimentara. Nu era, şi pace! Carnea se vindea pe bază de tichete distribuite pe la 4-5 dimineaţa, lactate – ioc, salam – de sărbători. Pâine pe cartelă. Ulei – la fel. Şi nu exista Protecţia Consumatorilor: vânzătoarele tăiau şi spânzurau, beleau şi trăgeau pe roată, şi noi ne simţeam vinovaţi când ceream 1 leu rest. La măcelărie, dacă te vedeau copil prost, coastele sfrijite de porc costau cu 12 lei mai mult kilu’, că din părţi afişaj electronic, calcula măcelarul pe loc; dacă protestai, te lua pensionarul din spate de perciuni, că ţii rîndul aiurea pe loc, şi ca să se pună bine cu măcelarul, copil prost ce eşti, nuş ce vă învaţă prin şcoalele alea.

Şi într-o zi – scandal mare. Io eram la coadă la nuş ce; unghii de pui, sau cozi de peşte, sau făină, sau ceva de genu’. Şi intră un nene, furibund, scrâjnind din măselele lui de aur:

– Bună ziua! Am primit restul greşit! răcneşte el. Şi se face linişte în Alimentara. Mormântală. Gropărescă.

Asta era cea mai frecventă ciupeală de Alimentara. Mama mă punea să le zic “da’ o zis mama că nu are cum să coste mai mult de 18 lei 600 grame de slănină!”, şi vânzătorii ciupeau mai puţin, chiar dacă te vedeau copil prost; că nu te poţi pune cu vreo mamă pe lumea asta, că te mănâncă de viu. Mamele, îndeobşte, îi mănâncă de vii pe toţi dacă ele vor!

Şi apare nenea, urlând, după cum vă scriam. Vânzătoarea face pe niznaica:

– Ce rest? şi clipeşte.
– O cumpărat pkită! Şi i-aţi dat cu un leu mai puţin rest!
– Cine o cumpărat pkită? Că io dau tot timpul restul cum trebe!
– Cum cine! Fiu-meu! Şi nu i-aţi dat restul cum trăbă!
– Nu-i adevărat! Că io nu fur!
– Nu mă interesează! Că nu vă las io să-l jecmăniţi pe băiatul meu!
– Da’ cine te pune, omule, să-ţi trimiţi copilul la cumpărături! sare o colegă, că erau toate din acelaşi sindicat.
– Ce copil, tu doamnă! sare reclamantul. Ce copil! Că are 24 de ani!

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 17 comments

  1. Marghioala Reply

    Creveţi, aileo, si’acu’ tanjesc la aia! La Bucuresti nu se punea problema de rest ci se proceda cu metoda milogu’. Mergea mamai’mea cu mine de mana si cu fro patru colege de la gradi cand se dadea ratia dupa ce veneam de la joaca murdare si nesaplate si ciufulite sau daca erea de dimineata, mergeam direct in pijamale si luam toate fete d’alea de motanu’ incaltat din Shrek si’ncepea desfasurarea artistica in plen. “Doamna, uitati, fiica’mea are 4 copii si e gravida cu al 5’lea acasa, nu puteti sa va faceti mila sa ne dati ulei/zahar/lapte, etc. in plus?” Si d’obicei tinea. Pana cand s’au prins alimentaresele ca eram aceiasi copii la 20 de familii.

  2. Ion a lu' Ion Reply

    Stiu pe unul de vreo 45 de ani pe care tac’su nu-l scoate din “copilu'” respectiv mai stiu si o “fata” tot cam asa :), deformatie ardeleneasca ? Ce zic alealalte provincii ?

  3. Dan Ciulea Reply

    Ba Ioane, bunciu ii spuna la tata coptil pana in ultima clipa… e normal sa ii fi spus asa…ca doar e coptilu’ lui!
    Cum ai fi vrut sa ii spuna? … si la mine sa intampla la fel cu tata, exemplu imida beep (ca la el e mai scum…nu stiu de ce), il sun si el: Ce mai faci ma coptile, nu ai mai sunat de 2 zile! Apa am fost ocupat. Ocuipat pa drau, cei ai facut? Ca e criza…Toti dorm in tara asta ma coptile, nu ai vazut la stiri?

  4. cataracta Reply

    mo, ştiai de ce nu se puneau alimentarele pe vremea aia mai aproape de doi kilometri?
    Ca să nu se-amestece cozile…

  5. hammer Reply

    nu uit veci cum am stat la coada la portocale, si dupa ce s-au bagat zeci in fatza mea am mai luat si doua la ceaga de la o bronzata : ca ce te bagi mah in fatzaaaa! Nu, nu am ajuns sa iau portocale in ziua aceea

  6. ₤utic Reply

    Eu ma duceam prin spate sa cumpar. Plateam mai mult cu 20-30 de lei da’ scapam repede. Am urat sa stau la coada. Si urasc si acuma sa stau la coada.

  7. Raka Reply

    Si-apoi ce daca avea 24 de ani? ca tot copchilu’ lu tac’su ii pana se-mbraca-n costumu’ de brad, nu?

    in plus, cu dinti de aur clampanindu-i dupa vorba, dupa port, mai mult ca sigur era si membru incognito de partid, ca ma gandesc io ca muritorii de rand n-aveau acces la tezaur, nu? 🙂

  8. unmihai Reply

    Mare adevar graiesti! egzact asa erau! Am prins o data o lupta, parte-n parte, intre o vanzatoare de asta stahanovista si-un hot. Da’ cand zic parte-n parte egzact asa o fost ca s-o tinut aia de domnu’ hot (care nu era chiar mincinos) pret de vreo 3 sau 4 serii de lovituri pana o intervenit opinia publica si l-or legat pe ala. Ca mai e un aspect…. pe vremea aia oamenii imediat sareau cand prindeau vreun hot, de se rugau astia sa vina militia sa scape de bataie… ehehe… vremuri…
    Dar cele mai dure erau alea de la crasma din piata! Cel putin uneia, o olteanca mica dar cu gura mare, nici cel mai bengos dintre golani nu-i sufla in ciorba :))

  9. Canadian Stories Reply

    ce vremuri! imi amintesc cozile…doar erau sub balconul meu…ce ii mai pocneam pe bosorogi cu cate-o punga cu apa (fierbinte, daca era iarna, sa nu racesca), gunoaie, spargeam coada si ma duceam si eu sa cumpar ceva. “au bagat ceva la alimentara, se da prin spateee!!” asta era urletul e lupta, tropaiau scarile cand cobora tot blocul la coada…

  10. iYli Reply

    Hahhahha, am stat o singura data la coada la butelii la tara la bunicii mei, a fost fun ca ne-am plimbat cu un carucior special ::))

Leave a Reply to ₤utic Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *