Tova este fosta mea învăţătoare din şcoala generală. Aşa era “pe vremea mea”, “tovarăşa” învăţătoare; şi nu îi puteam spune altcumva decât Tova doamnei Maria Bucur, învăţătoare la Şcoala Nr. 21 Sibiu.

Acum vreo 25 de ani vremurile erau mult mai simple, iar procesul didactic se făcea din inimă, nu din laptop, ca acuma. Şi se simţea asta: eram poate cea mai bună clasă din şcoală, deşi eram în “D”. Iar părinţii încercau cu mari intervenţii să îşi trimită copiii la Tova în clasă.

Tova mi-a cultivat setea de scris pentru că m-a stimulat punându-mă să-mi citesc, de multe ori, compunerile în clasă, în gura mare. Ca un păunaş se înfoia atunci Groparu, la 9-10 ani! Aşa că dacă nu era ea, probabil că acum nu aţi fi citit Groparu, ci alte bloguri– despre tehnologie, ginecologie sau prelucrare a lemnului (da, da, ştiu, v-ar fi fost mai bine aşa).

Odată îmi făcusem tema numai pe jumătate la matematică. Aşa că, şmecher cum numai copiii pot fi, am ridicat mâna să răspund la începutul verificării temei, să nu mă întrebe ea soluţia în a doua jumătate. Ei bine, am răspuns şi în prima jumătate, când am ridicat mâna, şi în a doua jumătate, când a văzut că mă ascund după colegul din faţă şi m-a pus să răspund. În gaură de şarpe m-ar fi prins! Jur.

Nenumărate (9? 10?) generaţii au trecut prin mâna ei. Şi jur că ne ştie aproape pe toţi după nume şi CV. Când ne întâlnim cu dânsa, ne întreabă de părinţi, fraţi, surori, vecini sau odrasle. Dacă ai ceva schelete în dulap, ăla eşti. Am prieteni de 2 metri înălţime, 100 kile şi tatuaje rele pe antebraţ care o evită pe stradă de ruşine că nu au făcut facultate, de exemplu. No!

Când avea vreo 50 de ani, a rămas văduvă: Dirigu’, soţul ei (ea ne-a fost învăţătoare, soţul ei diriginte), s-a stins. Grea lovitură, oricât de tare ai fi. După  vreo 10 ani i-a mai pierit şi un băiat. Cancerul, lovi-l-ar boala. Oricât i-a fost de greu, s-a recules şi a rămas OM. Nepoţii ei aveau nevoie de ea să fie tare.

Tova este acum o bunicuţă foarte cumsecade, cu o voce blândă cum cred eu că numai catifeaua are, dacă ar vorbi. Şi are părul alb-alb-alb, şi cu mândrie declar că o şuviţă eu i-am albit-o. Şi se ţine bine şi tare, şi mereu are vin de pe Valea Hârtibaciului când mergem la ea în vizită, şi ne povesteşte de cum eram când eram mici şi ne rezolvam problemele cu pumnul, în pauză, nu la psiholog şi pe site-uri de psihoterapie, ca acum. Ea mai ţine minte lucruri de atunci, noi am mai uitat, pentru că aşai-i când unele amintiri nu le poţi reţine pe nişte giga de telefon mobil cu touchscreen.

Şi de prin 1991, câţiva colegi dragi mie şi cu mine o vizităm anual, de Crăciun, şi o colindăm. Şi stăm la ea o oră-două, timp în care vremea stă în loc, şi noi ne energizăm ca Anteu.

Da, de prin ’91, an de an, aproape fără greş.

Avon derulează Campania 125, care îşi propune să descopere şi să scoată în faţă femei mai putin cunoscute, dar care fac lucruri deosebite. Puteţi trimite propunerile voastre pe www.avon125.ro până la finele lunii iunie şi le puteţi vota pe cele mai impresionante 125 între 1 iulie şi 15 august.

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 16 comments

  1. Andrei Reply

    Prima data am crezut ca toata povestea este reala si mi s-a parut foarte frumos ca un elev isi viziteaza profesorii care l-au invatat mult dupa ce si-a terminat studiile…
    Am cunoscut si eu o persoana foarte cumsecade in blocul in care stateam. Era o batranica simpatica care statea la parter si ne oferea copiilor din cartier apa rece sau limoda(vara) si ceai aromat(iarna). Ocazional mai veneau rudele in vizita pe la ea si ii aduceau cutii cu bomboane dar ea mereu le impartea cu noi.

  2. Groparu Reply

    @ Andrei: este 100% reala:) sper ca faptul ca e sponsorizata de Avon sa nu ii stirbeasca nimic din parfum.

  3. aviatorul Reply

    ti-as fi dat like ca seamana prea mult cu invatatoarea mea, dar cum vine la pachet cu ‘cookies requiere’ m-am razgandit.

  4. Groparu Reply

    Las’ ca-l iau io pe Zuckerberg si-l scutur de areapa deseara, ca vine sa-i dau niste bani imprumut…

  5. vlad Reply

    mai, tu ori ne faci sa ne cracanam de ras, ori sa lacrimam… 🙄

  6. Oana Reply

    Mi-ai amintit de profa mea de romana din generala. De mult tot imi fac curaj sa o sun si tot aman… 🙁

  7. adi Reply

    Invatatoarea mea m-a invatat si demonstrat, in primul rand, ca nu traim intr-o meritocratie. Doamne-ajuta ca din generala diversitatea e mai mare..printre invatatori.

    S-a imbolnavit, saraca, vreo trei saptamani si-a trebuit sa-i preia clasa o alta invatatoare, doamna Covrig, pe care o pomenesc cu drag de fiecare data cand ma gandesc la ea, c-am apucat si eu sa ma simt merituos in cei 4 ani de primara. Altfel, n-as fi scris bloguri tehnologice 🙂

    Eu cred ca-s rare Tova’ ca a ta si merita sa fie facute cunoscute!

  8. Dan Ciulea Reply

    nota 10, si tie si ei … si da, nu credeam ca ajung sa spun si eu vorbele “pe vremea mea”, dar asa e, pe vremea mea se facea scoala, profesorii erau capabili sa te faca sa asimilezi … bafta ei

  9. Nea Reply

    Grea alegere ne dă Avon.
    S-o propun pe femeia-antreprenor, o femeie care se implica in proiecte pentru comunitate, o creatoare de moda, sau una sensibilă din domeniul artei.
    Fac ce fac şi tot la Dana Năstase (prin alianţă cu pinacoteca din WC) sau Mihaela Geoană mă duce gândul, ba chiar – piei, drace! – la soacra lui Geoană.

  10. Ramses3 Reply

    cred ca toata lumea a avut o invatatoare gen tova ta, sau diriga, sau Maria Constantinovna ( in cazul meu, dat fiind ca-s de pe langa dupa dincolo de peste prut).
    acu ma gandesc ca aratatoarele alea, pe care le faceam la strung la lectiile de “munca”, pe care le rupea de curu nostru, au fost niste investitii. ea daca vedea ca nu stii tema te punea sa faci 10 flotari, si zicea: – bah daca n-o sa cresti destept, macar puternic sa fii!
    acu dzeu s-o ierte, fiei tarana usoara.

  11. Emanuel Reply

    Sa stii ca am citit pana la capat cu interes. Foarte frumoasa povestea invatatoarei tale. Din pacate cred ca sunt foarte putini cei care au avut astfel de dascali si care nu au uitat de ei. Cu multi dintre noi insa timpul nu mai are rabdare si astfel vizitarea invatatoarei, a dirigintei, a profesorului cel mai drag, sunt lasate pe alta data…

  12. corco Reply

    Io am avut o “doamna” care m-a batut de mi-a sunat apa in cap. Uneia i-a spart capul, alteia i-a ramas scrisul pe frunte de cand a dat-o cu capul de tabla…

    M-a invatat sa scriu si sa numar dar prea a fost brutala.

    Ciudat ca nu toti aveau parte de acelasi tratament desi nu erau eminenti! hmmm

  13. Rose Reply

    Bai Gropare, da ce invatatoare ai avut tu ma, ca a noastra ne batea la palma cu linia 😥

    Si din cate imi amintesc eu bine, pe atunci inainte de 89, multe invatatoare practicau chestii din astea.

    Faina invatatoarea ta. Nu se mai fabrica din astea in ziua de azi…

Leave a Comment

Your email address will not be published.