Faith in humanity: restored
Postarea asta o scriu în primul rând pentru mine ca memento pentru atunci când iar îmi vine să dau cu cașcheta de pământ de nervi că oamenii par, în esență, răi, egoiști și agresivi.
Nu, oamenii nu sunt așa.
După ce am scris, nu foarte optimist, despre cazul familiei Neciu, cu trei copii autiști și un acoperiș deaspra capului prin care începe să plouă, a urmat o avalanșă de oameni care și-au oferit sprijinul. Am zis o avalanșă? A fost o ditamai falie tectonică.
Nota bene, suntem în cea mai nesigură perioadă din ultimii ani (vreo 10?), când toată lumea ține cu dinții de resurse.
Cu toate astea, oamenii au rămas oameni și s-au mobilizat cum nu am văzut niciodată să se mobilizeze.
Și au donat peste 20000 EUR pentru repararea acoperișului familiei Neciu.
24223 EUR, mai exact. Zeci de oameni – mă iertați, dar nu aveți toate țiglele pe casă – v-ați mobilizat pentru a pune altora țiglele pe casă.
Dragă și mult încercată familie Neciu, privește cerul! Dar nu prin acoperiș.
O să revin cu articol cu poză cu acoperișul familiei renovat, cine știe, poate sunt printre voi oameni cu fetișuri cu căpriori și coșuri de fum și e păcat să-i lăsăm dezamăgiți.
PS: Să fim bine înțeleși, comunitatea online cunoaște de ani buni cazul familiei Neciu, mai ales că doamna Neciu scrie constant despre provocările creșterii de copii cu autism, așa că nu îmi arog nici un merit cu strângerea asta de fonduri. Le doresc sănătate, iar în fața voastră, a oamenilor, îmi scot pălăria, meritați o statuetă din aia aurită!
ehe, Gropare Norocos, doar tu ne-ai dat ocazia sa fim particule in avalansa despre care zici, nespa? 🙂
Avalanșa era acolo, o venit numai un bezmetic care a tușit deasupra ei.
Next thing you know, s-o pornit.
Probabil au donat și mulți autiști din IT,din aia super hackeri care nu se descurca la ghiseu, gen Nicușor Dan, însă cum și blacklivematters duduie cu ajutorul smartphone, autism, diversity power..
Contează cine a donat? Au donat oameni. Faini.
Bineînțeles că nu contează, bravo tuturor, ideea era ca autiștii sunt marginalizați, chiar batjocoriți, discriminați, când ei de fapt sunt foarte faini dacă ai timp să-i intelegi, spectrul e foarte larg și nu e locul aici, insă sa ai 3 în familie cred ca ar fi greu și în Suedia, dapoi în România
Trebuie sa spun ca dincolo de unele chestii care nu ma prind – PC si jumatate din poante 🙂 – admir ce faci pe partea de ajutorare.
Mult.
Dacă prinzi totuși jumate din poante, atunci e mare lucru. Eu încă nu-s la nivelul ășa.
Mă bucur și pentru ei și pentru tine, Gropare…
#metoo 😀
Si daca ies vorbe? Mai bine stai linistit.
Cu sau fără vorbe, voi dormi oricum mai liniștit și mai fericit știind că o familie are un acoperiș deasupra capului. Totally worth it, 100%.
În general am ajuns la concluzia că e bine să nu prea-ți pese de ce zic alții dacă vrei cu adevărat să faci ceva. Și am micile mele victorii pe frontul ăsta, micile războaie câștigate, niște bătălii pe ici, pe colo. Dacă mă citești de ceva vreme știi despre ce zic. Dacă nu, lectură plăcută!