Ăsta e una din momentele alea în care mi-e ciudă că nu am filmat scena. Și că nu știu mai bine italiană. Da, e vorba tot de un șofer.

Nu de ăsta, dar tot de un bizon de trafic (sursă foto: Panfi)

Mno, duminică ne plimbam prin centrul Clujului, că o fost ceva târg de cărți și am mers să-i luăm Gropărelului o enciclopedie despre dinozauri: copilul trebuie să învețe de mic despre Ion Iliescu.

Și ăsta micu’, ca orice copil, tot drumu’ ni s-o miorlăit că el vrea să-i cumpărăm și un dinozaur pe lângă carte; normal, că doară nu-s banii lui. Și ne-o ținut numai cu o chirăială și o îmbufneală; și dacă copilu’ e nervos, atunci și mămica e nervoasă; și atunci și Groparu e cel mai nervos.

Zic asta pentru ca să înțelegeți că nu-s defel violent. Defel – dar duminică a fost o zi specială, pentru că chirăituri.

Mno.

Și ajungem în față la Diesel, unde este o trecere de pietoni.

Stăm până se face verde.

Și fix, da’ fix în momentul ăla, Opel-ul Mokka parcat pe trecerea de pietoni dă cu spatele, de era să dea peste o mămică și plodul ei.

Care, normal, începe să vocifereze! Pesemne din cauză că nu ținea neapărat să dea colțul în ziua aia.

Poate nu vă vine să credeți, dar șoferul începe și el să urle.

La femeie. Mai mult, la o femeie mămică.

Băi, și văd roșu în fața ochilor… și mă proțăpesc lângă și mă uit lung la el, inexpresiv ca o mască de faraon.

Ăsta dă jos geamul.

Și-l aud cum zice, într-o românească à la Patrizia Paglieri, dar de data asta pe un ton mult mai duios, totuși cu sprâncenele încă încruntate:
Che sa fac, sa ramane blocat? (fix așa a vorbit, fără ”ă”-uri).

Și-i răspund, în cea mai spaniolească-italiană-someșană pe care am putut-o scoate din fizic, înainte ca macaroana să decoleze:
Cozi parca nella sua paese, in Italia! No aqui.

Mno, voi când ați spus ultima dată cumva dintr-o țară cu apă caldă să se comporte civilizat, nu ca la el acasă? Că aici e România, băi, e Cluj, nu sat de barbari din Germania, Suedia sau Italia.

PS: O mai zis ceva italianul, am urmărit să văd dacă aud cazzo sau porca miseria la adresa ilustrei mele persoane… dar n-am auzit.

O parcat la vreo 20 de metri. Nievasta:
– Amu ce faci dacă coboară la tine?
– Îl aștept cu drag, zic.
– Da, mă, da’ ești cu copilul, ce exemplu îi dai dacă te cerți cu oamenii pe stradă?

Aici avea dreptate; dar ce să-i fac dacă mă prinsese pe picior greșit – se luase de o femeie, că de aia îmi săriseră mucișorii, nu de alta.

Da’ italianu’ și-o văzut mai departe de viață, fără să știe că o să-l fac vedetă aici, pe blog.

Iar aici – un bizon sibian, de-al meu, cum ronțăie semințe și aruncă cojile pe geam, pentru că fuck it.

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 5 comments

  1. biaggio Reply

    La sibiam pariez ca nu are cum arunca toate cojile pe geam, oricata dexteritate ai avea tot ai coji pe treningu` de firma.

  2. remus Reply

    apoi is biodegradabile si toata lumea stie ca o data ce ai inceput punga nu te mai poti opri si tre sa bei si 2-3 beri dupa. .. … .

  3. Groparu Reply

    @ biaggo: mai știi ce minuni face omul cu limba…?
    @ remus: mo, așa-i, dar și caca e biodegradabil, și no, parcă nu-ți face plăcere să calci în el pe bulevard.

  4. Groparu Reply

    @ Andrei Daniel: nu, dar am văzut prea mulți oameni de bine resemnați, și parcă n-aș vrea să îngroș rândurile lor.

Leave a Reply to Groparu Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *