Bă, scuze de post întârziat, mi-or fost pruncii mucoşi, o mai fătat și cățaua, 10 exemplare, prin toată curtea, de eram tot la coada ei să adun puișorii la un loc. A propos, am 10 javre (rasa comună de centrul Clujului de dat), dacă știți pe careva să se înscrie, m-aș bucura tare.

Da’ să revenim la javrele… ă, oile noastre.

Vă promitam că pe Malaezia 2010 stăm doar un pic, la o bârfă.

M-am nimerit acolo tot cu colegul ăla de nu am fost niciodată cu el prin zonă, atâta că de data asta io am stat 5 zile, cale de un training, deci ne-am ciocnit de fo’ doo ori la o berică la Hard Rock, mai ales că el nu stătea în centru de data asta, ci la ceva satul șahului, precum se vede mai jos:

Da, știu, o să ziceți că e minunat; era pe dracu, io când am văzut locația (că o văzusem noaptea târziu, după o beută cu colegul și cu fratele indian) am înlemnit. Cel puțin la ora aia arăta mai rău decât prin Ferentari, deși cam toți tovarășii zic că e destul de safe zona aia, mai ales pentru albi. Mi-o zis și colegul că nu e chiar așa rea cazarea (în afară de mobilă de la 1900 toamna, care scârțâia ca toți dracii), cât era de nașpa micul dejun. În afară de niște fructe, mai greu să servești ceva.

No, vine al meu la centru așa, mai pe seară, am halit rapid ceva de papa prin zona Low Yat Plazza, pentru cine cunoaște, apoi să merem fiecare la drumul lui de seară: io la hotel, ăsta la tren, a cărui stație era undeva în spatele hotelului meu. Singura mică problemă era că trebuia să trecem strada. Io nu trebe să trec, că am găsit un alt drum, zice colegul, și nu mai trebe să trec strada. Mă uit la el așa, cu ochii mijiți, cum adică ai găsit tu alt drum și nu mai trebe să treci? Așa bine, zice al meu de parcă era Bambi, nu mai trebe să trec ca să ajung la stația de tren. Știi ce, fac io, îs chiar curios cum te duci tu la stânga ca să ajungi la dreapta (adică pestre drum, unde era stația de tren). Viu cu tine.

Și ne-am dus noi către hotelul meu și poteca lui miraculoasă de făcea stânga ca să meargă la dreapta – când am ajus prin zona hotelului, zice ăsta ioi bă, bag pula, așa-i, trebe să trec și io drumul.

A doua fază genială o fost în Dubai: bă, zice ăsta, io fac pe mine. Păi nu fă pe tine, du-te la budă. Și s-o dus al meu, atâta că o ieșit instant de acolo: bă, îi budă de-aia turcească, io pe asta nu pot să fac nimic. Și uite așa, dragii moșului, am ajuns de ne-am plimbat ditai terminalul (3 pe vremea aia, acuma am înțeles că îs la altul și mai mare, ăla de Emirates) după o budă normală. Care numa’ nu era de găsit. Într-un final am ajuns la locul de pornire, unde am dat și de un birou de informații. Ăsta rușinos ca o căprioară, că nu mere să întrebe prostii de-astea pe d-ra de la recepție. No lasă că m-am dus io și am aflat că la buda normală îi zice pe la arabi English toilet și că în general ușa aia pe care nu intră și nu iese nimeni, despre care noi credeam că e debaraua de găleți și mopuri, acolo e English buda. Așa că ăștia de aterizați în Dubai în perioada următoare, acuma știți.

Chiar, dacă cineva mă lămurește cum mama sărăciei își ridică tovarășii cearceafurile alea în cap să-și facă trebile fără să ude nimica, vă rog să mă lămuriți și pe mine. Mai ales că la ei hârtia igienică e un mare păcat, că de-aia au furtun de spălat poponețul.

Ultima fază mi-o aduc aminte la Bucale, unde am aterizat cu onor după 24 de ore și o aterizare semi-ratată la Istanbul (o cam luase avionul pe arătură la un moment dat, dar l-or redresat în timp util): zice al meu bă, hai să vedem de genți. Recunosc, după 24 de ore pe drum mi s-o părut ușor nefiresc să mă uit după genți la Bucale: pretene, tu știi că bagajul îi check-uit până la Cluj, da? De acolo trebe să îl luăm. Da, știu, da’ hai să ne uităm totuși, ca să fim siguri că nu rămâne bagajul pe aici (vă rog să țineți minte că nu era prima noastră ieșire din țară, cam știam ce și cum cu bagajele). Îi zic lu’ ăsta știi ce, îs chiar curios ce se mai poate întâmpla, dacă tu crezi că trebe să stăm la bandă după bagaje, io țin cu tine, stăm. Deși mie îmi ardea buza după un cafei și o țigară.

Și am stat. Și am stat. La un moment dat o pornit și banda aia. Or venit bagajele, le-o cam luat lumea de pe bandă și duși or fost. Mai puțin noi, care ne cam uitam în gol (de la oboseală, evident) la o bandă goală. No, hepi?, îi zic io, nu îs bagajele, merem la un cafei?

Omul, absolut genial: bag copita, am stat la banda greșită :))))))))).

Data viitoare merem în Bangladesh, unde era cald și bine și se lua curentul non-stop.

Guest post de Nârţoagă zis Pârţoagă, care o fost în Malaezia aproape la fel de des ca-n Mănăştur.

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 14 comments

  1. Cami G. Reply

    Ce faaain! La, la, laaa… merem in Malaeziaaaa.. Acu’ m-apuc sa citesc articolu, numa’ sa-mi mai pun neste cafa, si viu p’orma. 😀

  2. Cami G. Reply

    =))) FUarte tare! Bine ca stiu cum ii zice la buda prin Dubai, nu ca as avea vreo sansa sa ajung p’acolo, da’ numa’ asa, daca ma-ntreaba la v-un concurs, ceva.
    La câniuți… nu ma bag, desi mi-s dragi rau, ca ma linseaza vecinii (mai am v’o 7 măți si un câne pe care-i alimentez p’aci, pa la bloc).
    Ma’c sa-mi pregatesc bagaju de …Bangladej, zici? 😀

  3. koyrosh Reply

    Bangladesh, da. Tre’ sa vorbesc cu colegii de am fost cu ei sa vedem ce poze mai punem sus. Io nu prea am, ei prea au.

  4. Simona Reply

    Am si eu o problema cu cateaua si cu cei 10 – sterilizeaza cateaua (sau n-o mai lasa la tzaca-paca), ca e greu in Cluj sa dai spre adoptie 10 pui deodata (in conditiile in care sunt inca 1000 disponibili pe piata per sezon) ca sa nu mai spun ca si daca ti-i adopta careva, eu apreciez ca 40% vor sfarsi abandonati.

  5. gigi Reply

    haha, da iti amintesti ca data trecuta cand o fost in malaezia, povestea colegul ca i-or pierdut bagajul si la dus, si la intors (cu cartile tale de la microsoft cu tot) de-ati mers amandoi in aeroport sa le recuperati dupa vro 2 zile 😆

  6. koyrosh Reply

    @gigi – prea multe iti amintesti tu. aici e blog de furat poze de la altii (chiar ba, ai si din Bangladesh, nu?) si de povestit povesti de caterinca

  7. koyrosh Reply

    @Simona – intamplarea face ca eram fix in America pe vremea evenimentului. Era programata la veterinar dupa ce veneam, da’ uite, am 10 minuni spre adoptie. Io sper sa nu ajunga nici unul pe strada; o sa vedem.

  8. Simona Reply

    @kyorosh – vezi daca calatoresti prea mult? poti sa incerci sa minimizezi posibilul impact negativ daca aduci in dicutie “contractul de adoptie”. bafta la distribuit, va fi o treaba grea. pe de alta parte papilaii sunt sigur deliciosi.

  9. Simona Reply

    si teoretic stiu si sa-ti scriu “numele” corect, da’ numa’ daca-s atenta sau dau copy paste

  10. mone andreea Reply

    ma intereseaza si pe mine un catelus; cum pot afla mai multe detalii despre ei?
    multumesc

  11. koyrosh Reply

    @mone andreea – daca esti din Cluj sau imprejurimi, cu mare placere. deocamdata sunt prea micuti, asa ca mai asteptam un pic, iar apoi il primesti cu carnet de sanatate, deparazitat, vaccinat, plus cateva urlete de ramas-bun de la pruncii mei

Leave a Reply to mone andreea Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *