Cumnatu-meu este cel mai bucatar in viatza, o castigat concursuri de facut cocktaile, e cel mai sofer, tot timpu are dreptate – normal. Doara e neamtz! – deci e antrenor de hanbal, apicultor melifer, inginer agronom, sofer, bucatar, barman, cocktailist, scafandru, vames, DJ si om de afaceri! Sa ma trazneasca bunul Dumnezau în gât daca am exagerat fie si cu o miime de secunda ce am scris mai sus.

No.

Si fiind sarbatorile de iarna, ce zice el, intr-un an! Mai, eu m-am saturat de:
– gaste umplute cu prune uscate;
– ratza daneza cu castane italieneşti;
– varza de bruxelles cu carne de leopard;
– orez cu sfarcuri de tigroaica siberiană, specie protejată;
Рfacoceri de lapte in sos de drojdie de vin chilian roz̩;
– lebădă vieneză cu cartofi dulci, fiartă în apă de fântână arteziană romană din Vezuviu;
– frunze de mangrove cu icre de Manciuria depuse pe ele;
– gulii indoneziene cu scame din buric de maimuţă;
– embrioni de muscă maturaţi în salivă de mistreţ Gauloise;
– ciuperci amazoniene de pe arborele de cafea;
– placenta de măgăriţă sălbatică cu oo de ţestoasă;
– clitoris de elefănţică indiană culeşi la muson;
– mujdei de usturoi tibetan macerat în gălbenuş de pinguin cu sevă de araucaria;
– normal, labe de panda în limbi de puiet de sturion (de care şi eu, unul, m-am săturat);
– smantana din lapte de vacă moscată cu salată grecească cu tegument din scrot de ren;
– pui al sfioaselor căprioare din delta Mekongului, născut prin incest din părinţi verişori;
– peşte remora prăjit în curent electric de ţipar de Orinoco.

Deci zice cumnatu-meu ia sa facem noi ceva cu adevarat exotic, finca am o retzeta despre cum se gateste un peste din Marea Caraibelor, la care ii spune red snapper! Aşa că mere la pescăria aia din oraşu lor geman, şi îi zice:

– Vreau să fac comandă de red snapper congelat în zăpadă de pe Kilimanjaro de toamna trecută; da’ grijă să nu vă scape şi gheaţă de pe Fugi San în ambalaj!
– Vai, meine Herren, zice oberu’, kein problem, gib mir oiro, şi kein problem!

Costa vreo 80 euroi suta de grame.

– Bă, da sa nu va puie umbra lu Hitler să nu am peştele cu 2 zile înainte de Crăciun, că vă gazez cu Cyclon B!
– Vaaai, mein herr, kein problem! Noi nemţii suntem puntcualen şi seriozăn; deci kein griji!

Dupa 2 săptămâni, cumnatu-meu mere să-i verifice:

– Bă, cum staţi cu red snapperu‘?
– Mein herr, kein problem, peştele deja este trimis comandă în Caribic, deci venit imediat! Kein problem!

Cu trei zile înainte de Crăciun, mere iar cumnatu:

– Bă! Ce o mai zis peştele?
– Nichts, e în Hamburg, maine ma duc sa il preiau. Kein problem, kein problem!

Cu o zi înainte de Crăciun, cumnatu-meu – pară nemţească de foc, avion furios Messerschmidt 109, tanc Leopard (că cu Tigerele şi Panzerele nemţii or pierdut deja războiu) – bătea cu pumnu în masă, în fişărie:

– Vă omor, mama voastră de nemţălăi, mi-aţ promis! Unde mi-i pejtele???
– Vai, herr, vai, kein problem, noi suntem Doice, deci o să fie bine! Încă o oră şi ajunge!!!
– Deci bă, dacă nu vine pejtele, vă crep capu şi mă uit înăuntru!

Clar că nu o venit nici într-o oră, nici în două. Cumnatu-meu o vrut să îi caute să le spargă capetele, da nu i-o mai găsit, că fugiseră în Berlin, la trupele americane de ocupaţie, să scape.

În ziua de Crăciun – surprizăăă!!! Cine gâfâia fericit la uşă la cumnatu-meu, cu un pachet de hârtie de aluminiu în braţe, din care ieşea o coadă de peşte? Propitaru pescărieeei!!!

– Mein herr, zice ăsta, cu scuzele de rigoare, numai acum l-a primit de la Santo Domingo, şi vi l-am adus ca să vă salvez masa de Crăciun.
– Red snapperu’ meu, izbucneste cumnatu-meu, fericit. Danke, danke zer schoen, mai zice el, nu-i nimic, asa de mult ma bucur… frohliche weinachten, meri-n crizmăs!

Isi ia cumnatu pestele si fuga cu el in bucatarie, pune apa la fiert, unge tigaia cu ulei de masline, taie ceapa, morcovi, curatza leustean, curatza cartofi, pune painea si cozonacii la copt, pune masa, ii plesneste pe aia micii care vroiau sa vada cum arata un red snapper, scoate vinul si il desface si il lasa sa respire, marunteste patrunjelu, pregateste condimentele mediteraneene, face budinca pentru desert, spală vasele şi cănile, incinge cuptoru’, pregateste tigaia cu tot ce trebuie, mai verifica o data re’eta să fie OK, aleargă la peşte să îl dezambaleze, îl dezambalează…

ŞI E GATA-GATA SĂ FACĂ INFARCT.

În loc să primească un red snapper, primise un black snapper!!!!

No. Asta o păţit.

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 17 comments

  1. Groparu Reply

    Nu, mah! Finca de la sibian la arian nu prea exista diferentza de rasa.

    Aaa, daca e primu meu post xenofob? Hmmm… posibil, da’ io am ce am cu cumnatu-meu numa’ finca mi-o dus-o pe sorella la mama dreq, in Vaterlandu’ lor. Atata tat 😀 Norocu lui ca mi-o tras doi nepoti frumosi si destepti, si amu io i-s dator lui 😀

  2. Anonymous Reply

    no, da’ se mai risipeşte bunătate de streng prusac şi pe cîte-o chinezărie de original yankee 😛

  3. mirmen Reply

    …n-am vrut s-o dau anonimă, da’ alţii au amabilitatea să atenţioneze uitucii şi neatenţii, tu ai vraişte uşile :))

  4. WhiteWolf Reply

    Lumea stie si ma stie, mi-s fan declarat (cu eticheta si tot ce trãbã) Groparu.
    Da’, macar intr-o propozite a frumosului articol de azi , cred, ai exagerat.
    Zau, cine naiba sta dupa “clitoris de elefănţică indiană culeşi la muson” ?
    Cum, bre, sa culeji din alea cand traje musonu ‘ ? 😛

  5. .marius Reply

    deci io vreau badge din ala cu “Io il citesc pe Groparu zalnic!”

    auzi la el… sa ii aduca black snapper! tz tz tz 😉

  6. prodan Reply

    groparulee, deci eşti ăl mai copac de pă faţa cluujului!!
    HAHAHAHAHAAAHAHAHAHAHAHAHAAAAAHAAAA
    şi eu vreau badge!!

Leave a Reply to dorucu Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *