De ce e bine sa faci rezervare la restaurant de 1 Martie…

…înainte de a ieși cu iubita la o porție de minestrone con queue de boeuf!

Pentru că…

…tovarășul gropăresc Pedro, aflat actualmente în Chicago, Illinois, ca fizician (v-am mai tot zis eu de el…), a dat peste o gajicuță pe care s-a gândit s-o impresioneze cu queue-ul lui de boeuf, dacă mă-nțelegeți ce vreau să spun.

Și – ca omul – a chemat-o la restaurant, să serbeze ziua de marți (nu era mărțișoru’, că americanii au numa Halloween-ul normal, nu Mărțișorul, zis și Halloween-ul portofelelor).

– Nu faci rezervare?
– Nu tre’, zice Pedro, stăpân pe el.
– Sigur?
– Sigur! Dar musai să te-mbraci frumos, că e restaurant din ăla cu minestrone con queue de boeuf!
– Aha! zice juna.

Și mere Pedro al mieu s-o ia pe fată seara, o duce frumos la restaurant… la restaurant stau să se uite după maître d’, care nu se vedea nicăieri (l-o fi cuprins cufureala, își zise Pedro), apoi penetrează de-a dreptul în spațiu, își aleg o masă…
– Pedro, tu vezi ce toalete au toți pe aici?

Se uită Pedro… fratele meu, zici că erai la întâlnirea anuală a costumelor italienești care au jucat în filme cu mafioți! Femeile – niște toalete din alea sobre, cu pălării ca la regina Angliei, bărbații – ireproșabili, lucea lumina în mătasea aia neagră, de Armani, de aproape că nu se mai vedeau papioanele și cravatele de oameni serioși, prezentatori de știri într-o zi funebră!
– Ți-am zis că e restaurant cu ștaif, zice Pedro; că eu nu te scot la fast-food, tu! No, hai să comandăm.

Și încep să vâneze vreun chelner, vreun piccolo, ceva; și-l observă pe un oarecare unul cum făcea ture ca apucatul, și-l cheamă să-i servească.

Cu pași de vată, chelnerul se apropie de ei și-i întreabă discret:
– Sunteți cumva rudă cu decedatul?