Dacă tot încălcați starea de urgență, măcar nu mai publicați fotografii pe Internet

Băi, fraților, înțeleg: e greu al naibii să stai la izolare mai multe săptămâni, ca o Anne Frank.

E greu. Știu asta.

E greu, că poate n-ai pe nimeni aproape și te bântuie singurătatea în moduri în care apelurile cu video nu mai au efect.

Sau poate ai nievastă sau soț sau iubit(ă) și, deși îl/o iubești, te surprinzi cum cauți pe eMag otravă de șoareci cu eticheta ”care nu lasă urme la autopsie”.

Ai copii? Vai de capul nostru, cât ”Nu te supăra, frate!” te poți juca în atâta amar de săptămâni?

Poate nici să citești nu mai ai nervi, iar la TV nu vezi decât aceleași filme cu super-eroi, Harry Potter până-ți iese pe nas și emisiuni cu mașini. Deja ai văzut tot YouTube-ul de două ori și PornHub-ul de 6, iar pe Facebook ai obosit să te tot cerți cu ”virusul a fost lansat de mafia măștilor de unică folosință!!!”

Iar gândurile negre nu-ți dau pace: ce urmează după asta, șomaj, foamete? Invazie rusească? ÎNCĂ UN DISCURS AL LUI IOHANNIS???

Colac peste pupăză, stai la bloc. Ieși în balcon nițel, dacă ai așa ceva, dar cam atât. Și afară e un aer primăvăratic de mai mare dragul, e soare, e cald, e frumos, păsărele și păsărici, ce mai, rai!

Și e sâmbătă, e soare afară, tu stai în casă, deschizi Facebook-ul.

Și ce vezi te izbește ca un TGV!

• Fostul tău coleg de muncă este la munte cu familia, a evadat numai el știe cum și acum se bucură de o zi în natură cu un grătar regulamentar.

• Altul este la pădure, postează ceva de genul ”fiu-meu e cel mai precoce și inteligent, uite-l cum face peepee!!!”

• Vecinul tău e la pescuit. Nu se știe cum a reușit, unde a găsit baltă care să-l primească, cum a ajuns acolo fără să ia amendă.

• Prietenul tău e la munte, cu rucsacul în spate. Publică niște peisaje de-ți stă inima-n loc, imediat înfloresc rododendronul, bujorul de munte și cimbrișorul, planta ta de ceai preferată, dacă închizi ochii parcă îi și simți mirosul.

Rodnei (sursă foto: Ovidiu Brîndușan, poză făcută anul trecut)

• Alții caută alte comori ale naturii, aiul ursului, aiul sălbatic, aia țigăncii, prilej de a scoate ochii-n lume.

Uitați ce sălățică frumoasă! Se mănâncă o singură dată

Și tu stai de vreo 6 săptămâni închis în casă.

Ca fraierul.

Cu copii care în cel mai bun caz fac școală online, în rest îți scot ficații prin nas 22 h/zi, de-ți vine să-i scoți din testament. Copii cărora le-ai promis că-i duci la pădure. Și la pescuit. Și cu cortul.

Cu nevastă căreia i-ar prinde bine o gură de aer proaspăt, dar e captivă cu tine și cu aceleași televiziuni de rahat. Și nici unul din voi nu are otrava aia care nu lasă urme la autopsie.

Iar ceilalți sunt la munte. Și la lacuri. Și la pădure. Au fentat sistemul, au tras o minciunică în declarații false și se bucură de primăvară. Sunt mai jmekeri. Se distrează, se relaxează, își umplu bateriile pentru încă trei săptămâni de izolație.

Tu, ăla care ai respectat ce ți-au zis autoritățile, tu, prietene, ești luzărul.

Ce poți să zici, ”bravo lor”? Fac asta pe riscul lor, pe banii lor, pe viața lor. Da, în vârf de munte nu vei găsi coronavirus, nici în pădure sau pe malul lacului.

Dar efectul asupra prietenilor de Facebook este total nesănătos. Poate nu toți au voință de fier să rămână-n casă, și-n momentul acela cedează, ies naibii până la colțul străzii și pe drum se întâlnesc cu vecinul purtător fără simptome. Poate duc involuntar mâna la nas după ce au atins clanța blocului pe care 10 infectați au pus mâna mai devreme. Poate strănută pe ei vecinul de la 2, fără să vrea. Lucru care se poate întâmpla și când mergi la farmacie, de acord, dar are rost să te expui mai mult decât e necesar?

E ușor să-ți pierzi mințile în perioadele astea. Vrem, nu vrem, suntem în același rahat împreună. Un lanț este la fel de puternic pe cât de rezistentă este cea mai slabă verigă.

De asta zic, trebuie să avem, pe cât posibil, grijă unii de alții. Să nu ne ispitim semenii. Nu o zic pentru mine, am o brumă de grădină, am un pic de curte, mai pot sta așa doi ani de zile. Alții, însă, nu sunt la fel de norocoși. Hai să nu răsucim cuțitul în rană.

Hai că nu mai e chiar așa mult.