V-am mai spus despre aventurile sondatorului de opinie publică – 1, 2.

Așa cum șade bine oricărei descinderi în România profund rurală, băiatul nostru tinerel, îmbrăcat în sacoul de nuntă care dorea să afle ce mănâncă românii ajunge și în le quartier gitain, cum ar spune francezii. Tot prin ceva Bărăgan sărăcăcios și plin de ciulini plus-infiniți. Să-i întrebe de avuție, copii, picioare de găini, sex și preferințe de consum și cu cine votează.

Tura asta avea de mers într-o gospodărie înfiorător de sărăcăcioasă. Atâta de sărăcăcioasă, că dacă puneai o poză cu mâța familiei pe Facebook, nu strângeai nici măcar 10 Like-uri. Firește, acolo trăiau vreo 9 copii, care mai de care mai frumoși și mai murdari și mai fericiți.

Când a intrat în gospodărie, tot tribul l-a înconjurat ca pieile roșii pe Columb; și capul familiei imediat a decretat către fata lui de 12 ani:
– Marmelada, ia fă-i repede o cafea la domnul sondor de opinie!

Și fata s-a executat imediat.

După ce termină cu întrebările, sondorul dă să plece; moment în care capul familiei sare de pe scăunelul cu trei picioare:
– Nu vă supărați… dvs. ce meserie aveți?
– Eu am meseria de student! zice băiatul sondor.
– E bună meseria asta! Și treaba asta cu sondatul e extra?
– Păi da. Că no, cheltuielile-s mari, că stau în Cluj, și Clujul îi scump.
– Înțeleg. Uitați ce voiam să vă întreb… Marmelada, ia vino-ncoa să te vadă domnu’!

Marmelada vine și se înfățoșează.
– Ia zi tu la domnu’… câți ani ai?
– 12 ani, zice Marmelada.
– Mno, domnu’… uite cum stă situația. Io… mno, fata mea deja e mare, uite, are 12 ani. Și cam vreau s-o mărit.
– Așa… zice studentul sondor.
– Și mă gândeam să… cum să-ți zic, dumneatale îți place de ea?
– Ha? zice studentul.
– Păi ia uite: are 12 ani, e numa’ bună de căsătorie, dacă nu chiar un pic prea bătrână. Are 4 clase, știe face de toate în gospodărie, îți poate mulge vacile dumneatale de student, dacă trebe face curățenie… uite, ai văzut că știe face până și cafea! Ți-o plăcut cafeaua?
– …!!!
– Dacă-ți place de ea, io ți-o pot da dumneatale direct, să o iei de nevastă și să o duci acasă. Și apăi ne chemi și pe noi la nuntă, că venim! Noi suntem săraci, da’ venim noi cumva la Cluj!
– Domnul meu, io nu…

Ce naiba să mai zici?

– Da’ cum de v-a trecut prin minte să mi-o dați pe Marmelada tocmai mie?????

Studentul sondor nu-și revenea, frate, nu-și revenea din șocul acestei căsătorii cu japca!

Țiganul stă un pic, nedumerit; apoi îi zice direct de la obraz:
– Domnule sondor! Dumneatale ai două servicii, ești și student, și ești și sondor; pe urmă, ești de la Cluj! Păi ești de la Cluj, domnule sondor! Asta e mai bine decât dac-ai fi din Italia! Și mai e ceva…

Își trase sufletul, pentru că deja întrevedea un refuz; și asta-l lovea direct în demnitate:
– Ești primul domn cu sacou care-mi trece pragul casei!!

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 13 comments

  1. Alex Reply

    Cam stricte criteriile astea. Pai doar n-o da pe Marmelada la oricine.
    Si apropo, cat a tinut nunta? Copii este? Ca trebuie la casa omului si niste Jem, Palinca si Ostropel. Ba chiar si un Cichician sa te apere de oamenii cinstiti. :))))

  2. diana Reply

    ce?! nu-i lojic? taganu s-o prins repide :-).Ai zas sau nu ca purta sacou de nunta?

  3. Alex Reply

    @zicatorul: asta e ca faza ca de ce sunt stewardesele mereu zambitoare. Pentru ca au ceasul intern dereglat si sunt mereu pregatite de sexulet. Asa si Sondorul: ai sacou? Esti numa’ bine pregatit de nunta.

  4. Anonymous Reply

    Ar trebui sa va faceti si un grup pe Одноклассники (va va iubi jumate de Basarabie) 🙂 🙂 🙂

  5. Copilu Minune Reply

    I-auzi, Gropare! Daca-ti faci cont pe odnoklassniki te iubesti cu juma de Basarabie. Tu la care din jumatati te gindesti, cea feminina, sau cea vorbitoare de limba rusa? Ca Anonymus Latinus nu ne spuse la care din ele se refera.

  6. Corina Bodea Reply

    Nu am uitat(inca): pe cand aveam vreo 14 anisori(acu’ 100 de ani), calatoream cu o “rata” de regiune de la un sat la altul. Intre statii soferul a oprit la cerere, cativa s-au dat jos altii au urcat. Printre ei, un “tigan de matase”, de vreo 20 de ani, imbracat conform stilului etniei:ghete inalte,pantaloni negrii, camasa alba descheiata la 2 nasturi , palarie neagra siii “sacou” de “barson”. Tot negru. Hainele erau cam prafuite tinand cont de cantitatea de praf pe care “rata” o transporta impreuna cu pasagerii, dar emana atata eleganta, incat mi-am inchipuit ca este 1 printz din poveste.
    NU, nu m-a cerut de nevasta,dar a ramas etalon pentru zicerea ceia: e drept ca haina face pe om dar exista oameni care pot purta orice…

  7. maria Reply

    mno, sa stiti ca mie mi-o placut cum o gandit tîganu`. Sondoru` nost` era ruman, era harnic si pe deasupra, domn. Marmelada tăt trebea sa să marite. O-ncercat sî el.

Leave a Reply to Anonymous Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *