Aflat cu ceva treabă în Mănăștur – zona aia bună, de pe Plopilor, nu partea cu jungla africană – îmi parchez mașina preț de o oră după ce în prealabil am investigat cu foarte mare atenție terenul: știam că băștinașii de aici nu sunt dintre cei mai primitori dintre români. Aleg o alee perfect liniștită și parchez mașinuca pe trotuar, în loc nemarcat, lângă alta deja parcată acolo: era relativ OK, trecea câte o mașină pe oră, orice mămică cu cărucior avea perfectă vizibilitate să ocolească mașina în siguranță (le cer, totuși, scuze în gând dacă le-am inoportunat), mai degrabă aș fi luat amendă pentru parcare ilegală decât aș fi supărat vreun indigen, toate bune! Mănășturul dormea, era ora prânzului, oamenii plecați la serviciu.

Revin după o oră: o mașină de pițipoancă condusă de un adolescent slab ca iarba se chinuia să parcheze la milimetru de mașina mea, ca să-mi blocheze accesul pe partea șoferului. Ștergătorul atârna, inert și desprins, pesemne cineva făcuse exces de zel în a-l ridica ca să mă-nvețe pe mine minte!

Îmi ridic mâinile a exasperare: ficiorașul imediat dă în față și așteaptă să plec, dar cuminte, fără să iasă din mașină. Stau să văd dacă iese la făcut scandal, dar pesemne făcuse un pic de căcuță pe el de emoție.

Repar ștergătorul – eram prea zen ca să mă apuc de scandaluri – și planific să las geamul jos și să-l întreb ce mai face când trec pe lângă el.

Și se dezlănțujie jihadul.

Tati de ficioraș vine spre mine, amenințător, și începe să mă certe că de ce am parcat pe locul lui. Direct, fără introducere, fără bună ziua. Chestie pe care eu, dacă aș avea 55 de ani, aș face-o cu un ton mai împăciuitor, pentru că 1. oameni suntem; 2. diferența de 20 de ani dintre noi doi era cam în avantajul meu; 3. era, totuși, doar un loc de parcare nemarcat, pe un trotuar, nu pe locul cuiva.

Și mă ia la per tu, și îi atrag atenția că eu îi iau cu dumneavoastră; ”și ce-i, sunt mai bătrân ca tine!” Reușesc, totuși, să nu-l scot din dvs. până la final.

Îi cer să-mi arate unde scrie că e locul lui de parcare. Ia foc și îi crește tensiunea de zici că-i pușcă ochii cu sânge! Doară toată lumea știe că e locul lui de parcare! Și dacă mai parchez acolo, o să mă blocheze de nu o să mai plec de acolo veci! Și îi spun că dacă face asta, voi chema Poliția să-l amendeze.

Că s-o chem! Că toată lumea știe că el are patru (!) mașini, și că una o parchează în garaj, dar nu poate de a mea, și pe cealaltă o parchează fix pe locul ocupat de a mea! Și că el acuma nu-și poate parca mașina în garaj! Păi hai că vi-o parchez eu, dacă nu sunteți în stare.

Că eu unde locuiesc? (mai urma să mă-ntrebe ce meserie are tata) Că să parchez acolo unde stau eu cum vreau!

Și îi spun că bine, am înțeles, nu vreau să deranjez pe nimeni, nu voi mai parca acolo; dar eu, când cineva parchează pe locul meu, îl rog frumos și civilizat să nu o mai facă, într-o primă etapă, și oamenii înțeleg românește. Dar îmi dau seama, pe măsură ce discuția degenerează și omul vorbește la 20 de cm de mine de parcă ar vrea să mă pupe pe gură, că de fapt se urmărește nu convingerea mea, ci câștigarea disputei cu orice preț. Cu surle. Golănește. În văzul vecinilor. Alungarea mea cu coada între picioare. De asta aproape că mă atingea, agresiv, cu degetul arătător. De asta se apropia amenințător de mine în mod repetat. De asta arunca persiflări din bardă: cine sunt eu, un Neica Nimeni, să-i iau eu lui, clujean veritabil, locul de parcare? Și aud și cuvântul ”vinitură”, și alte grozăvii fără nici o legătură cu faptul că-mi desprinseseră ștergătorul pentru că parcasem pe locul nimănui. În mare, strategia aia nașpa folosită de oricine care știe că, de fapt, nu are dreptate, dar încearcă să te copleșească cu debitul verbal și de asta scuipă 1000 de idei pe secundă pentru ca tu să nu mai ai ocazia să îi demontezi unul câte unul argumentele trase de păr, cum ar fi faptul că el, clujean, are drepturi câștigate de pe vremea daco-geților. Practic, întreaga dezbatere devine o răgeală de măgar care poate zbiera cu mulți decibeli, oricât de calm mă încăpățânez eu să rămân.

Și toate bune și frumoase până când aud cuvântul pulă. Dublat cu momentul în care domnișoara de fiu-su, căruia-i puteam fi tătic fără probleme, mă somează ”du-te, , acasă!” Bă? Păi atunci mă hotărăsc să pun punct scandalului cât pot eu de abrupt: intru în mașină, scot telefonul și încep să-i filmez.

Ar fi trebuit să fac asta mai devreme, ar fi ieșit un filmuleț delicios. Urmăriți, vă rog, fâstâceala personajelor, care devin, dintr-o dată, brusc interesate de contul lor de Facebook.

Pentru că – nu? – așa rezolvă bărbații adevărați conflictele în ziua de azi.

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 24 comments

  1. Groparu Reply

    @ Ionică: cred că, dacă articolul ăsta ajunge la el, va fi mai câștigat decât cu patru pumni în cap.

  2. Copilu Minune Reply

    Eu plecam si lasam masina acolo. Meream cu taxiul 24-48 de ore, faceam si credit la banca sa platesc taxiul, dar nu miscam masina de pe domeniul public.
    In prealabil, il anuntam ca el are patru masini care pot fi polisate cu cheia (franceza), asa ca ar fi intelept sa mi-o pazeasca el pina ma intorc. Ca viata e scurta si stiu unde-si parcheaza masinile.

  3. ionica Reply

    @gropare era simplu îi spuneai să îți dea actele pe locul de parcare, marcat corespunzător și plătit la primărie dacă nu suni la 112 :)))
    Din păcate, are și iPhone și nu știe să îl deblocheze dar are husă. #trist

  4. Groparu Reply

    @ Copilu Minune: Cred că, după discuția asta, de fiecare dată când se apropie de mașină îl încearcă o ușoară emoție, ”dacă mi-o pus nebunu’ încă un lacăt la garaj?”

  5. Groparu Reply

    @ ionică: am tot sperat până în ultimul moment că voi putea rezona cu el. Deh, metehne de fost dascăl, care vrea îndreptarea păcătosului.

  6. boierul Reply

    Va avertizam ca urmeaza imagini cu violenta pronuntata..
    Cunoscutul blogger Groparu, a fost victima unei tentative de asasinat in zona unui garaj din cartierul Manastur din Cluj. O camera de luat vederi din zona a retinut scena . Imaginile le gasiti la adresa web http://postimg.org/image/s6oj3tgkb/ .
    Cei care recunosc persoanele sunt rugati sa ajute la identificarea lor si sa comunice acest lucru pe adresa https://groparu.ro

  7. boemul Reply

    păi vezi, d-aia zice lumea că ardelenii sunt mai înceţi, nişte mitici se băteau de trei ori în timpul ăsta 🙂

    menţionez că şi eu sunt mitic. chestie de accent, poate că înseamnă “mitologic, din mituri” :))

  8. Gigi Reply

    În săbii să ne tăiem sau în telefoane să ne filmăm? 🙂
    Tipul este, de-a dreptul, terminat de reacția ta neașteptată! 🙂

  9. Sorinelu' Reply

    @Groparu: nu mai ai legitimatie la vreun ziar, radio? Eu i-as fi zis, ma numesc cutarescu, ziarist vreau sa-ti iau un interviu si sa fac un articol. Faci articolul, iei 30 ziare si le pui la vecinii din scara. 😀

  10. handocad Reply

    nu degeaba am strans din sfinctere cand am parcat in cluj manastur pe un locsor de asta nemarcat, nesemnalizat (imi transportasem frumoasa fiica la facultate si o cazam in si mai frumosul cartier). din doua in doua ore ma duceam sa vad ce mai face loganul meu rosu si inmatriculat in harghita. din fericire, n am suparat niciun aprig posesor de masini/garaje/locuri de parcare.

  11. Marian S Reply

    Ah! M-am trezit devreme in dimineata asta si tot asteptam sa zici ceva de Bucuresti!!! Vad ca in text nu apare nimic, dar ce, nu exista si comentarii? 🙄
    Mitic nervos care este eu acum, stai sa-ti arat starea mea cu un emoticon facut din tastatura, observ ca pe-alea adevarate le-ai scos.
    (Nici eu nu am diacritice, am egalat situatia). :mrgreen:

  12. Marian S Reply

    PS offtopic: observ ca se deschide aproape instantaneu.
    Ori e de la acest Linux al meu, care NU imi mai arata varianta de mobil, ori ai fost cu bota la veselii de la hosting. Asa-i?

  13. Adi Reply

    Gropare, tu vorbesti de Manastur???
    Ia incearca figura asta in Rahova sau Ferentari.

  14. boierul Reply

    Cu mintea mea asezata contra nebunilor banuiesc ca beligerantu’ manasturean fiind asa sensibil , are oarece asigurare pe masina de pitipoanca a lu’ fiu-su al gras ca iarba , zic si io asa sa-i bag un somnifer …inafara lacatului de care se vorbiram mai inainte ….

  15. Dan Reply

    Strada Plopilor nu este in Manastur, ci in cartierul, evident, Plopilor.

  16. Ovidiu Reply

    Eu pe la mijlocul conversatiei eram calare pe el.
    M-am enervat doar citind textul.
    De unde atat de multa rabdare ?
    Bineinteles ca sunt moldovean !

  17. Terente Rimaru Reply

    “Faptul ca mama dumneavoastra poate a facut acest trotuar nu va da nici un temei legal sa pretindeti ca este locul dumneavoastra de parcare”.
    Dar na, io-s bucurestean cu gura spurcata.

Leave a Reply to boierul Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *