Am dat peste clipul ăsta și am zis că e păcat să nu dau mai departe, mai ales că urlă internetul despre cât de patriot era Ceaușescu, că a plătit datoriile țării, și despre câtă calitate aveau produsele de pe vremea aia…! (oftat).

Așadar: vinurile erau ”de masă”, în sticle dodoloațe de care se lipise o etichetă care părea găsită pe un trotuar într-o zi ploioasă. Calitatea licorii? Hai să n-o dăm în hipstereală, suntem un popor care preferă oricând vinul de buturugă făcut de bunicul tataia din struguri izabelă de-a valma aproape oricărei fițe de podgorie sorbită din pahare din cristal de Mediaș; și de păcatul ăsta recunosc că și eu sunt vinovat. Dar, istoric vorbind, la 2000 de ani după ce l-am omorât pe Burebista pentru că a-ncercat să-i taie uncheșului Gebeleizis vița de vie, e trist că în perioada comunistă singura evoluție era reprezentată de o zeamă incertă bună numai la mahmureală; căci de plutit suav deasupra sălii de petreceri după două pahare nici nu putea fi vorba.

(între noi fie vorba, apogeul, din punctul meu de vedere, era vinul Schwarze Mädchentraube – fetească neagră de export, frate! ”vin de fetițe negre”, hehehe)

Spirtoasele erau fix așa cum le sună numele: pentru drojdieri adevărați. Rachiu alb din cereale, secărică, băutură spirtoasă, coniac – variațiuni pe aceeași temă. Veteranii din bloc aduceau acasă rachiuri de doi lei în sticle de jumate ”fără gât”, și rareori se abțineau să nu deguste pe drum, că de multe ori îi driblam când ne jucam cu mingea, că ei nu mai știau pe ce planetă se aflau și încercau să descuie poarta de fotbal. Zic asta pentru că am avut vecini care lucrau la Vin-Alcool, și parcă pe sprânceană erau aleși! Unul chiar a dormit la noi pe balcon într-o vară, că se prăbușise pe scări de atâta fericire și alor mei le-a fost jenă să-l lase acolo să zacă; dar nici în pat nu-l puteai pune, că era riscant din motive pe care le știți toți cei care ați avut de-a face cu cetățeni turmentați (Caragiale, la tine mă uit, jos labele de pe Veronica Micle!).

Berea a prins momentele ei de glorie, și era un deliciu dacă o prindeai proaspătă. Hint: nu prea o prindeai. La Sibiu era o fabrică de bere (Trei Stejari) care era anume făcută să fermenteze încetuc beutura egipteană preț de vreo 70 de zile, ceea ce rezulta în mahmureli mai blânde – nu ca azi, când berea se face în două ore dacă pui prafurile potrivite, iar pântecăraia după a treia sticlă te ține toată săptămâna. Chiar, știți vreo marcă de bere românească neartizanală decentă?

Nu mai zic de beuturile răcoritoare – prin ’88 am mers la mare și am băut primul meu Pepsi de care-mi amintesc (povestea – aici). Tot la Sibiu mai aveam Sicola (normal, Sibiu-Cola!) și cred că numai doamna-grasă-de-la-ghișeu e mai amară decât ea; restul, beuturi cu arome de portocale, mai bine nu – singura excepție era Brifcor-ul, dar o singură dată am prins, că era făcută-n Brașov, și sibienii cu brașovenii n-au fost cei mai buni prieteni, că Brașovenii aveau Regionala CFR, iar sibienii aveau numai o gară, și asta-i făcea să turbeze.

Mai multe, în reportajul de mai jos. Nostalgici din toate țările, uniți-vă

PS: Consumul excesiv de alcool dăunează grav realității.

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 20 comments

  1. neamtzschantz Reply

    Mädchentraube (fetasca adica) se gaseste si acuma in germania la 3 euro sticla. nu stiu de unde e legenda in romania ca vinurile romanesti de export sint apreciate in lume. de fapt mie nu mi-e clar unde exporta romanii vinurile alea pentru ca in germania sint numa vreo trei sorturi la 3 euro sticla (adica cel mai mic pret posibil pentru o butelie), din care doua exportate de firme germane din romania.
    feteasca aia de care zici e dulce, iar 99% din bautorii adevarati de vin beau vinuri seci, dulce numai la anumite deserturi, si si atunci nu de ala de 3 euro 🙂
    in ce priveste “cognac” din ala comunist, ala se facea din esenta care era pura chimie, aveam un unchi la sibiu care ne aducea esenta din aia in bidoane de 10 litri 🙂 si eu sint sibian si mutat la 14 ani la cluj.
    pepsi se gasea la imparatu la sibiu, daca te cunosteai cu personalu 🙂

    • Groparu Reply

      Eram prea june pentru Împăratul Romanilor.
      A fost, însă, soru-mea cu gașca, și după ce a băut fiecare câte o bere/suc, le-a venit nota de plată: vreo 1400 de lei. S-au scormonit prin buzunare… n-au strâns suma.
      Au chemat chelnerul… care, fin psiholog, le-a zis: a, lăsați un buletin și vă aștept mâine cu suma. Se întâmplă frecvent, să-i vedeți cum vin cuplurile la vrăjit și apoi mă caută cavalerul să mă roage să-i primesc buletinul, că nu se gândea că era atâta de scump…

      • neamtzschantz

        nu stiu gropare, vorbesti de vremea de dupa ’89? ca pe aia n-o stiu…
        inainte de 89 pur si simplu nu erau note de plata de 1400 la imparatu, daca ti-a povestit cineva asta a umflat binisor. pot sa-ti dau raportu de preturi intre imparatu si restu inainte dee ’89. daca o friptura cu tot tzak-pak costa undeva pe la 30 de lei, la conti la 35 de lei, la imparatu era 40 de lei. asta era raportu. restu sint povesti si legende. inainte de ’89 un pepsi la imparatu costa 5 lei, o bere ceheasca, makestik de exemplu costa 15 lei. mergeam des la imparatu si conti tot junior fiind, dar avind rude cu stare fara sa fi fost nomenclaturisti de partid, ci pur si simplu elita intelectuala sau tehnica.

  2. Ion Reply

    Dar acum? Îs de calitate mai buna? Și alcoolul și băuturile răcoritoare îs de cea mai proasta calitate! Nu știu cum sint alea foarte scumpe (fiindcă bugetul)!

    • neamtzschantz Reply

      ion, alea foarte scumpe din romania sint contrafacute. am patit eu. am zis ca ce sa car bautura de aici sa fac cadou, cumpar de acolo. am cumparat din retelele normale de comert, nu din cine stie ce locuri dubioase. nu m-a deranjat ca erau cam cu 50% mai scumpe ca aici, dar nu aveau acelasi gust, si nu numai ca nu aveau acelasi gust, dar erau chiar oribile.

      • Zev

        Corect x 2, NS, ultima oara cand am fost acasa am patit la fel. Mergeam cu consoarta legala ( asta nu inseamna ca am altele nelegale, daca citesti, belovedo) pe la brotheri si chumsi, si dupa cateva experiente triste o intrebam okay, ce facem, am cumparat un vin care arata okay, din loc scumput, dar cum eviti potentiale momente penibile daca e posirca, doar am patit-o noi ieri, cumparat din locatie cu staif, gust de deseu nuclear. Ce facem, le aratam bonul oamenilor ca sa vada ca n-am cumparat de la Gigel SRL chiosc de tabla? Sau luam doua, ne asezam (in semn de protest fata de ceva, bun inteles), dam cep la una si bem din sticla, CTC sui generis. Mandra, nu mai luam vin, flori am luat, mai luam un tort sau o cutie de bomboane destepte. Minor coronarian pentru mine, cum sa merg la om adevarat acasa cu bloody bomboane? Ce sunt eu, Justin Bieber? Greu la Romania, bai daca nici vin nu mai avem, wtf?

  3. Remus Reply

    era o bere buna in Aiud, se numea Aiudeana, produsa local, cu gust amar de la hameiul produs la Ciumbrud. sau la Ludus. aia era o treaba faina.
    Amu toata berea e produsa cum e produsa. abia astept sa imi termin casa ca sa pot sa ma apuc de fabricat bere artizanala.
    Nu era mai bine in comunism, totul (in ultimii ani) era de proasta calitate, alool, paine, lapte etc. Si oamenii nu erau mai sanatosi!

    Si acum, nowadays, pot sa ma duc la supermarket si sa imi cumpar o butelie de Baturrica (vin adevarat made in Spain) cu 12 lei. La noi inca exista metehne comuniste de indoire a vinului cu apa si zahar + chimie. TOATE vinotecile fac chestia asta cu vinurile sub 15-20 lei. Am lucrat in domeniu (tre sa imi fac blog pana la urma) si stiu ce vorbesc. TIP: de unde pana mea, are sa zicem, Recasul, vin de toate felurile tot timpul anului ? sau Jidveiul. iti zic eu, de la Valea Calugareasca si din Italia. =)))

    • Zev Reply

      Nene Remus, please do! La blog ma refer. Pe langa popor, unitatile specializate in ficati si diabet si de-astea va vor fi recunoscatoare. Baturrica – notat!

    • mac gregor Reply

      Primesc in fiecare an vin de la rude de la tara. In fiecare an, il beau ca pe apa, nu rezista 3 zile. E absolut excelent. Si nu numai io zic asta.

      Cum se explica ca e atat de bun, desi probabil e facut din vita hibrida si fara pretentii, si cel din comert e asa slab?

  4. Ovidiu. Reply

    La noi la moldoveni la Suceava avem Bermas, cam singura fabrică de bere din țară ”neprivatizată” după revoluție.
    Au 4 tipuri de bere, cea mai bună e Solca (Suceava, Bermas, Călimani sunt celelalte)
    45 de zile de fermentație, hamei nemțesc.
    Excelentă, fără dureri prea mari de cap,cufureală doar de la Suceava, dar e 1,4 Ron sticla.
    Solca e 3,75 Ron.

    • neamtzschantz Reply

      🙂
      ok, atunci am inteles bine. berea solca laxativ / repede si efectiv.

  5. alunelu Reply

    Bere neartizanala pe gustul meu e Gambrinus.
    Pe vremea lui Ceausescu, cauta taica-meu bere prin Sibiu pentru un gratarel (la tara mai tinea lumea porci, se mai gasea cateodata carne), si in lipsa de succes si-a incercat norocul la Silva, in Sub Arini. “Buna ziua, ce doriti?” “O lada de bere” “Tovarase, asta e hotelul Partidului, stiti?” “Pai sunt membru de partid”. Ce sa zic, n-a tinut vrajeala, a plecat cu mana goala.
    Ai uitat sa zici de sifon 🙂 Nu era spritul-sprit fara traditionalul H2CO3.

  6. Maitre Reply

    Am avut bere romaneasca foarte buna, insa toti au fost cumva oprtiti: Arbema Arad, Zipber Beius, Alutus Rm. Valcea, Kaiser (produsa la Craiova), Aurora Brasov. Singura care aduce aminte de o bere romaneasca buna mai este Albacher in varianta badog (ardeleneste vorbind); o bere curata la un pret de nimic. Pacat ca batman-ii prefera sapunul multinationalelor cumparand practic pu licitate, nu bere. Mno, jiveli!

  7. Basil Reply

    Momentan doar Ursus retro la sticla mai pot bea dintre astea romanesti.
    Restul au toate acelasi gust de sampon.
    Cand gasesti primator la 6 lei la carrefour, nu prea mai iti trebuie altceva.

Leave a Reply to Basil Cancel reply

Your email address will not be published.