Stateam intr-o vara la ocazie, veneam la Sibiu de la Cluj.

La ocazie – fincă era sesiunea de restanţe – era full de loaze asa cum eram si io cand eram student, mai degraba la crâjmă decat la bibliotecă (niciodata nu am avut succes la furat ocheade prin sălile alea, ca nu inspiram incredere, vesnic nebarbierit, ca acuma, si cu privire la fel de intelectuala ca a unui hemoroid).

Si cum stau io si imi zic Gropareee, ai rupt-o-n fericire, ca durează 3 luni până prinzi ocazie, opreşte un Citroen obosit să mă ia cu el. Şi înauntru – trei copkii de 19 ani ca brazii de inalti, şi şi frumusei, da’ mai ales olandeji. Io niciodata nu am avut probleme să recunosc când alţi masculi sunt mai coioşi sau mai olandeji ca mine.

Ce Irod căutaţi voi prin Romunica? Suntem cântecaci, zic ei, studiem muzica est-Europeană la Filarmonica din Amsterdam, şi merem în Clejani să cântăm cu Haiducii, şi dormim la Sibiu.

Unde la Sibiu?

Nu ştim, zic ei.

E clar, zic io. Mamăăă, zic io cu mâna pe telefon, vezi că îţi aduc pe cap tri ficiori care mie mi-s cei mai buni prekini! Scoate faţa de masă şi acoperă muşamaua, pune pe televizor peştele de duminică de sticlă, şi desfundă buda. Măi copile, pe cine-mi aduci iară? (mama ştie că uneori mă ia valul, mai ales când ascult tot ce-mi zice vocile).

Şi vin cu copkiii ăştia la Orlat, satul legendar de lângă Sibiu, unde e palatul de vară (compus din trei camere) al familiei mele gropăreşti. Şi deja era seară.
Şi îi duc pe copkii să vadă cum se mulge vaca, original; şi le dăm să beie lapte de vacă nefiert şi vin de casă, şi papă băieţeii ceapă verde şi fragedă din grădina gropărească cu slană şi telemea de Sibiu; şi dau peste cap şi un ştampăl de pălincă, şi se încinge atmosfera. Si mai fac si caca copiii pentru prima data in viata lor in buda din fundu gradinii, da’ ei nu or zis ca miroase a Camembert inauntru.

Şi zice ei la un moment dat: bă, zice, putem să cântăm? Că aşe de bine ne-am simţit că vrem să sărbătorim.

Cum nu! Zic io.

Şi pleacă copiii la Citroen, şi se îmbracă la costum, mă, că ăştia numa aşa înţeleg să cânte! Şi noi muţi de uimire ascultăm cum în noaptea de vară cântă copkiii cu foc muzică sârbească, ungurească, bulgărească, plus ceva sudisme româneşti, deci – ce mai! Seara perfectă, mai ales că Gropăreasa – maică-mea, de! – o şi pişat puţin ochii când or cântat copiii Oci Ciornâi, că ea fusă profă de rusă şi nu o vrut UE, o vrut să intrăm în CSI, acolo unde ne e locu’. Şi şi io mai că înclin să ii dau dreptate, fincă rusoaicele se ştie că sunt mult mai DEMENŢIAL DE FAINE decât, sa zicem, nemtoaicele (buek!)

Uitati-vă si voi – adică uitaţi-vă cu urechile – ce ghiers!

C’s de Jongens – Jewish kolomaika
Asculta mai multe audio Divertisment »

Şi dacă sunteţi cuminţi, mâine seară vă zic continuarea.

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 12 comments

  1. alhambra Reply

    numa tu puteai sa ai norocu asta, altuia i s-ar fi oprit dinainte fo rapciugoasa de mertzan cu negri de-ai nostri, auzi, costum, asta ai bagat-o sa uitam de lipicioasele tale 🙂

  2. Roza Reply

    Faine ghiersuri…:)
    No amu imi pare mie ca-s venite ghe pe o alta lume!
    Parerea me si tin la e! 🙂

  3. hadean Reply

    da’….”hop te zsiga” ai? (mă inervez mă că tăt păţăşti întâmplări mişteaux)

  4. Adi Reply

    nu-i asa ca-ti faci un pic de mila de cineva care duce mult de tot dorul unei muzici ca asta si mai pui niste piese?

  5. mo Reply

    Foarte kusturicesc episodu’ asta… o singura data am patit ceva vag asemanator in copchilarie. Eram cu familia intr-un tren personal najpa si stateam pe langa usa, murind de plictiseala ca trenu’ se misca cu viteza luminii sub patura. In vagon mai erau si vreo 8 tigani si tiganci care vorbeau tare tiganeste si hahaiau, enervand lumea. No, la un moment dat unu’ care banuiesc ca era mai bulibashe a zis ceva, dupa care s-au ridicat toti si au iesit in anticamera vagonului (:P) sau cum naiba i-o mai fi zicand si s-au apucat sa cante si sa danseze.
    Io ca si copchil nu mai auzisem sau vazusem prin sticla de la usa ceva mai fain pana atunci – barbatii asezati cantau si bateau ritmul muzicii din palme si cu talpile, iar femeile chuiau si dansau invartindu-si fustele. Muzica aia nu suna a nimic din ce auzisem pana atunci la radio sau la teveu’ lu’ Ceasca, se canta din gura si din pocnete din palme si din fuste invartite, muzica era verde, alba, rosie, inflorata, sau cel putin asa mi-o amintesc. Acum, cand mi se intampla sa ascult muzica tiganeasca, ma apuca nabadaile – parca lipseste ceva si nu poci nicicum a spune ce.

  6. mea Reply

    ce ghiers! iar mi-ai produs fluturi in stomac. ma, io te iubesc!
    io-s o saisprezecime rusoaica. mai e ceva de zis? 😉

  7. Usim Reply

    Da’ neste peripetii de la ocazie spre Bucuresti cand ne vei povesti? Ca de asta toamna tot promiti ca bem!

  8. Groparu Reply

    Ioi, Usime, deci iti jur ca vin la Bucale si te pun sa ma cazezi!

    Berea io o dau, aia-i clar, sa nu falimenteze onor gazdele mele viitoare, din domeniul bancar actual.

  9. Usim Reply

    Gazare asigurata, of cos! Ol inclusiv, ca doara altfel nu ma bagam in seama!

  10. mihai ursu Reply

    normal, mah, ca nu avem ce cauta in ue. in csi, e voie sa fumezi unde vrea muschii tai, si in dispensarul gradinitei, iar votca e ca si pe degeaba. aici, unde sint io, adica londonistan, fumezi mai pohales, numai linga ghena de gunoi, iar alcoolul costa de mai bine iti faci un cocteil din aspirine si pasta de dinti, ca aia de la pirnaie…
    ca sa nu mai zic ca in olanda olandejilor tai acum e voie sa fumezi iarba, dar nu mai ai voie sa aprinzi dracului tigare de tutun.
    cum o fi sa il vezi pe hans cristiansen van spiutzen ca il ia la impins vagoane pe fi-su al mic: “nemernicule, ce tot te spurci cu iarba dracului, de ce nu poti fuma si tu niste cannabis, ca oamenii normali?”
    deci rusia, frate…

Leave a Reply to mirra Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *