Îmi este extrem de greu să scriu postarea asta.

M-am angajat prima dată la 14 ani. La Şelimbăr, unde Mihai Viteazul l-a bătut la Scrabble pe Andrei Báthory, Groparu, căruia abia îi mustăceau flocuţele sub nas, se războia în Blitzkrieg cu straturile de varză şi de ceapă de la ferma din metropolă. Muncă grea, şi m-au şi făcut la bani (după vreo 2 luni de muncă trebuia să iau 1200 de lei, dar am primit numai 600).

La 15 ani m-am angajat la Tribuna Tinerilor (un supliment săptămânal al longevivului Tribuna din Sibiu), unde am lucrat de mânuţă cu celebrul meu naş Greuceanu ca jurnalist. Un an mai târziu, am debarcat amândoi la ziarul concurent, Evenimentul Sibian, unde am pornit o redacţie de tineret, “Tinerii faţă în faţă cu realitatea”. Pe care am dus-o, aşa cum puteam noi, până la bacalaureat. Înainte de bacalaureat, în urma unui conflict cu medicul liceului, am atacat-o pe doamna doctor Doina V. în ziar. Am scris un articol fără pasiune, dar de scandal, iar ediţia s-a epuizat pentru prima dată anul acela. Doamna doctor a venit foc şi pară să mă exmatriculeze, dar domnul director Gândilă de la Liceul Pedagogic a sfătuit-o, călduros, să mă dea mai bine în judecată (“e major, doamnă, răspunde de faptele sale!”). Respirînd sulf şi pucioasă, a mers drept la patronul meu, răposatul domn Călin, care din fericire a făcut-o din vorbe (o să am o postare şi pe tema asta cândva). Ulterior, am aflat din ce cauză doamna doctor se comportase infect cu mine: soţul dânsei avea cancer, şi ea se descărca cum putea, pe cine putea. Eu îi stricasem toată reputaţia în oraş pentru că mi s-a părut important să semnalez când un om se comportă infect. Atunci am înţeles ce înseamnă responsabilitatea scrisului, şi mi-am dat seama ce uşor poţi face rău unui om; şi câtă durere poate zăcea în inima unora care nu au puterea să fie amabili. Impulsiv din fire (sângele sibiano-oltenesc fierbe cel mai tulbure dintre varietăţile latine), am hotărât să o las mai moale cu presa.

Am picat la facultate prima dată, apoi a doua oară. Era o concurenţă acerbă pe atunci, şi toţi erau al naibii de bine pregătiţi. Mi-am căutat loc de muncă, m-am angajat ca muncitor necalificat (“ceramist” scrie pe cartea de muncă) la fabrica de cărămidă din Sibiu, actuala Tondach, apoi am predat limba engleză la grădiniţa de la Cireşica, din Sibiu. La 12 ajungeam acasă, învăţam nonstop până la 23:23. Cu banii de la grădiniţă mi-am plătit singur meditaţiile, inclusiv scumpele testări la Cluj, la profi universitari. Am început Facultatea de Geografia Turismului la Sibiu ca să nu plec în armată, dar într-un final, la a treia încercare am reuşit să intru la facultate (al doilea la Sibiu, cu 10 la gramatică, şi al 23-lea la Cluj, cu 9.67 la franceză). Am rămas la Cluj, pentru că simţeam că e mai greu aici, şi am renunţat la Geografie.

În anul I de facultate am avut cele mai grele examene, unde picau peste jumătate din colegi, dar pe toate le-am luat din prima (Crăciun – luat cu 7, Mircea Muthu – cu 7, parcă, şi Virginia Baciu – cu 6). Asta în ciuda faptului că în anul acela, în loc să merg la cursuri, am organizat Balul Bobocilor, pentru prima dată în ultimii 3 ani, şi am avut două locuri de muncă în semestrul II (organizam chefurile Literelor cu Politehnica în defuncta Bianco&Nero şi predam 3 cursuri la şcoala privată de limbi străine Word System, actualmente defunctă şi ea). În perioada asta îmi curgea frecvent sânge din nas de la oboseală. Apoi m-am băgat în comisia de burse şi de cazare – altă muncă, altă nebunie, neremunerată, fireşte.

Apoi am lucrat la Sfertul Academic, un alt ziar (studenţesc) acum defunct. Şi am făcut şi 3 ani de japoneză, pentru că voiam să plec din patrie. Economiile şi bursa le-am băgat într-un curs de ghizi de turism, cu Calibra şi Eximtur, pe care nu l-am folosit niciodată. În anul acela am avut şi prima dată restanţe (4 bucăţi şi o mărire, frate!), că mama o şi zis că merit să păţesc ce făcea Vlad Ţepeş cu turcii care veneau să vândă şlapi la el în cartier. Am trecut cu bine, am luat şi bursă şi am plecat cu programul Socrates în anul IV în Danemarca, 5 luni. Am revenit, mi-am dat examenele (un examen pe zi), am făcut modulul pedagogic pe franceză şi am luat licenţa cu bine. Şi în perioada asta îmi curgea sânge din nas de la oboseală frecvent.

Apoi am dat examen pe post, unde am început examenul cu subiectul meu preferat (poezia romantică engleză) în loc să încep cu subiectul cel mai bine punctat (Metodică). La acelaşi subiect, în Danemarca luasem nota maximă, şi danezii sunt daţi cracului la examene; dar nu am reuşit să termin pârdalnica de Metodică. Am ieşit al 13-lea la concurs, dar pentru că aveam modulul pedagogic pe ambele limbi m-am titularizat în Cluj, ca diriginte şi prof de engleză-franceză la – din nou – defuncta Şcoală nr. 9, din Calea Baciului. În timpul ăsta am făcut Masterul de Studii Irlandeze, şi mai predam, pentru bani, la o postliceală privată. A, şi făceam şi listări, scanări, traduceri şi completări de acte de Work&Travel în cămin pe bani (am trimsi peste 30 de oameni în America). Lucram non-stop. Şi, din cauza unui afurisit de profesor de la Litere, mi-am picat Masterul. Dobitocul de irlandez căruia îi trimisesem lucrarea mea (Despre Carmilla şi Dracula) nu mi-a spus că fişierul trimis pe e-mail era corupt. Şi mi s-a părut mega nedrept: eram doar doi care-şi făcuseră lucrări originale şi la timp, celălalt era clujean, venea acasă la păpica pusă (ceilalţi colegi au aplicat ceea ce se va numi de acum încolo “metoda Ponta” ca să-şi termine dizertaţiile), şi din cauză că nu mi-a putut deschide fişierul şi nu m-a anunţat despre asta m-am văzut cu masterul neterminat. Şi chiar era o lucrare bună, deşi adormisem de 0 mie de ori în bibliotecă de la oboseală.

Anul următor de profesorat am predat în continuare la Şcoala 9 şi la Facultatea de Psihologie 4 cursuri de după-masa, am scris lucrări de dizertaţie pentru oameni cu bani (era sărăcie mare în patrie şi eu trebuia să rămân în Cluj – cel puţin 3 au terminat masterate la ISE mulţumită mie şi blablaului meu), mi-am refăcut dizertaţia (pe alt subiect – Oscar Wilde şi GB Shaw) şi am luat 10. Of cors.

Apoi, după un eveniment ciudăţel şi o promisiune de angajare la UBB de la doamna Marga, soţia actualului director controversat de la ICR (altă postare, alt subiect), m-am angajat ca technical writer la cooperativa la care lucrez acum. Era ziua de 16 iunie 2003. Unde, în fix 10 ani, am scris un total de 983 de documente. Câteva zeci de mii de pagini.

În timp ce lucram ca scrib la cooperativă, am devenit traducător autorizat şi am pus bazele unei cooperări de ani de zile pe traduceri cu una din cele mai faine firme de publicitate din Cluj (vă pup, Secretu şi Chelcheşoz!), pentru care am tradus 691 de documente (!). Şi am mai lucrat şi pentru o mie de alţi clienţi şi mi-a apărut numele şi pe două cărţi traduse.

Am mai făcut un masterat de interpretare (am intrat, parcă, al… doilea? Al treilea? Nu mai ştie Groparu) pe care l-am picat la dizertaţie (din nou). Eram singurul care lucrase cu normă întreagă în timp ce făcea masteratul, şi ori nu m-am ridicat la nivelul lor (posibil), ori m-au penalizat pentru că nu am fost la toate cursurile. Asta nu m-a împiedicat să lucrez ca interpret de conferinţe mai târziu şi să fac bani frumoşi, şi-mi place să cred că m-am descurcat OK, în ciuda unor derapaje ocazionale şi a dicţiei care mă avantajează ca jiglerul pe Mercedes.

Pentru că nu era destul, am făcut şi copywriting. În română şi în engleză. Făceam asta pentru firme mici, de regulă, pe care le-a măturat criza. Am prestat asta şi pentru cooperativa actuală, pot spune că eu le-am băgat commercial writing-ul în casă.

Am început apoi al treilea masterat, studii post-universitare la Universitatea Tehnică. Apoi mi-a dat seama că este prea mult. Şi am renunţat, pentru că oricum se scosese armata obligatorie.

Şi am pornit blogul ăsta pe 6 noiembrie 2006, şi uite că reuşesc să mă cam ţin de el, o postare pe zi cel puţin. Deşi am familie şi copil şi job de la 9 la 6 şi ajung seara la 7 acasă, şi mai şi lucrez pentru Usturoi.

Am mai colaborat puţin cu Academia Caţavencu, înainte de a doua despărţire a lor, şi cu CJ-24-FUN şi cu alţii. Am picat şi un examen de traducător la Bruxelles (tipic mie, eram 2600 de candidaţi pe 180 de locuri, şi m-am calificat între primii 260, dar am picat la interviul final, pentru că mi se cam belingărea de ei şi nu am fost convingător); dacă-l luam, acum aveam vreo 6000 de euro salariu şi vă zâmbeam dintr-un Jaguar, ce-i cu România asta.

Dar am obosit. Rău am obosit. Nu mai vreau traduceri, copywriting, interpretariat, scris pentru alţii – mi-am trimis treptat clienţii la alţi colegi freelanceri, şi gata.

Aşa că vineri, după exact 10 ani (fără două zile), plec din cooperativa unde am petrecut cel mai mult timp din viaţa mea. 10 ani în care m-am format ca om. 10 ani în care m-am legat cu lanţuri de oamenii de aici. În care am făcut nebunii şi prostii şi lucruri faine şi datorii la bănci. Dar trebuie să plec. Plec la altă cooperativă, tot de soft. Din motive care ţin de noi provocări şi de nevoia de schimbare. Unde sunt sigur că nu va fi uşor, dimpotrivă; dar, vorba aia, bring it on! Până atunci, mai am de tradus în engleză penultima mea (sper eu) carte, Istoria Transilvaniei în sec. XIII, a reputatului istoric clujean Tudor Sălăgean, directorul Muzeului de Etnografie din Cluj. O lucrare monumentală de peste 400 de pagini, cu 1361 de note de subsol (cc Ponta). Mai am de terminat al treilea proofreading, o dau la vorbitor nativ să o mai bibilească şi gata.

Apoi de luni, 17 iunie, intru în concediu 3 săptămâni. 2 zile de pescuit, trei zile de rezolvat treburi administrative (în care sper să nu-mi muşc mâinile din motive de inactivitate) şi de tras nişte beţii cu oameni cu care nu m-am mai văzut din Cretacic. Apoi o săptămână la turci, cu familia, şi o săptămână la Sibiu, la ai mei, unde vine soru-mea din Germania cu nepoţii. Din cauza asta nu voi putea merge nici la Biz SMS Camp (eveniment la care vă recomand cu căldură să mergeţi, dacă mâncaţi pită cu www). Dacă nu pică vreun advertorial sau nişte scurte până atunci, ne recitim în 8 iulie, dacă nu veţi fi uitat de Groparu până atunci.

OK? OK! No, griji de voi până atunci.

PS: Este că n-a avut nimeni răbdare să citească până la final câtamai postarea?

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 66 comments

  1. Dragos Mone Reply

    Bafta si spor! SI fir intins si cacat in straita! Si timp si sanatate si rabdare din partea celor din jurul tau, ca atunci le rezolvi pe toate!

  2. Roxa Reply

    Bravo, Gropare! Puţini mai simt nevoia de schimbare după ce li-i călduţ locu’ sub fund. Always an inspiration to others. 🙂 Relaxează-te şi be’, că meriţi!

  3. Ioana Reply

    Felicitari! Si da, am citit tot articolul! Succes in orice urmeaza sa faci si mult putere de munca si bineinteles vointa! Timpul le aseaza pe toate 🙂

  4. Ovidiu Reply

    Te citesc cu placere inca din ,,fașă“domnule,cum sa refuz eu un text lung,atat de rar in ultimul timp.Cu alte cuvinte multa bafta,satisfactie si mult mai mult ca$h in buzunare…

  5. calatoru intergalactic Reply

    concediu placut, inactivitate suportabila, toate cele bune, si sa te incadrezi cat mai bine in noua postura. numai sa nu iti dea prea mult de lucru cooperativa, sa trebuiasca sa neglijezi blogu 🙂

  6. Ioana Reply

    Am citit tot! Ba chiar mi-a venit ideea sa iti scriu un mail sa te mai intreb una-alta, mai in detaliu. 🙂
    Concediu placut, distractie faina!
    Si mult succes in continuare!

  7. Parsul Apoteotic Reply

    za fuck! Erou absolut al comunismului te facea Ceasca daca erai pe vremea lui.

  8. Teodora Neagu Reply

    Prea mult timp fără tine, dar zău că îl meriți. Să te destresezi, să te deconectezi și să vii cu mai mult spor, tăt cu voie bună, dar cu câteva kg de soare, mare și bere (l). Te tzuc! 😛

  9. Gigi Reply

    Wau ! Ştiu că nu sună româneşte , dar asta am zis când am gătat de citit , până la capăt , fireşte ! Domnu’ Radu , sunt impresionat de cele scrise . Îţi doresc un concediu plăcut , te felicit pentru continua ta nevoie de perfecţionare şi pentru curajul de a o lua de început de fiecare dată când ai simţit că este cazul ! Să ne auzim voioşi !

  10. Cami G. Reply

    Ioooi!
    Mno, vacanta faina si succes la noua cooperativa!

  11. Sorinelu' Reply

    Am intuit din primele randuri ce urmeaza. Nu uit ziua cand te-am cunoscut in comisia de cazare din caminu 14. Respect Gropare!

  12. Calin Reply

    Mult succes si vacanta faina! Daca ai timp cand esti prin Sibu, da un semn sa ne vedem la o bere.

  13. suminona Reply

    Buuun gropare… da tiganiada ramane ?
    Sau renunti la mai multe decat la cooperativa curenta ?

  14. gabi Reply

    Unde mergi la peste? In Delta? In alta ordine de idei. Mult succes la noua cooperativa si concediu placut

  15. Ramona Reply

    normal ca am citit pana la final, Gropare!
    Doamne, cate ai facut… si eu ma plang ca nu mai pot si nu fac nici jumate cat tine 😀 esti un om fain, asta-i clar!
    Vacanta placuta si apoi sa iti mearga bine de tot in noua cooperativa! Greu cu despartirea, da` o faci pentru tine.

  16. Claudia Reply

    Hahahaha! Nu-mi vine sa cred ca esti technical writer! Oare citi om fi cu totii in Romania?

  17. Ionut Reply

    Până la capăt. Mult succes în continuare, dar ia-o mai cătinel. 🙂 Să-ți iasă toate rânduielile așa cum le-ai pus la cale!
    P.S: Deocamdată, nici eu nu sunt sigur de BIZ SMS Camp, dar la ediția din iarnă ajung negreșit. 😉

  18. Groparu Nemernic Reply

    All: Doamne-ajuta!
    @ suminona: Tiganiada n-are moarte.
    @ gabi: inca nu stim, ne mai gandim pana duminica.
    @ claudia: apai lasa si tu o adresa de e-mail valida!
    @ ionut: mno, ma! Mai bine sa cante Tecuceanu fara Groparu, decat Groparu fara Tecuceanu. Io asa zic.

  19. Alexandra Rosu Reply

    Multa multa bafta Gropare! 🙂 Crede-ma ca stiu cum e cu traducerile! 😉
    Sa fie totul bine la tine! 🙂

    (Normal ca am citit pana la sfarsit, tu nu stii ce postari kilometrice scriu eu, si chiar si pe alea le mai citesc 1-2 amarati :))))

  20. mixy Reply

    Ţi-ai obţinut iertarea pentru cele 3 săptămâni de concediu :mrgreen:
    Baftă în continuare, muncitorule !

  21. ion ion-romanul care nu face politica Reply

    Cand am inceput sa citesc ma gandeam “ce face asta?Isi da demisia din functia de roman?!”Dupa aia m-am calmat.Elibereaza omul prea plinul ca sa faca loc la alte patanii.Macar niste poze pune din delta ca sa nu ducem dorul degetutelor ironice si harnicute.

  22. Nae Reply

    Frate, ai facut atatea scoli inalte degeaba. Nu te dai cu mercedezu`, n-ai ochelari de firma, nu-ti faci concediul la Copacabana pe plaje d-alea cu palmieri nativi, ai datorii la banci, lucrezi ca sclavu` 10 ore pe zi. Nasol. Daca te-apucai de furat, daca te faceai “magnet” si carai capacele de canal la REMAT, iti era mai bine. Si nici macar nu aveai bunul simt de a-ti fi rusine cand te uiti in oglinda. Succesuri intense in continuare si conced` placut.

  23. Maddame Reply

    Recunoaste ca-i cel mai lung concediu pe care ti l-ai luat de 10 ani incoace.
    Odihna placuta.

  24. Bucatarul lenes Reply

    no, numa dupa UE sa nu plangi, ca cica scad salariile. ei ar vrea pana la 40%, da’ cica nu-i lasa sindicatele.
    va uram succesuri marete in noua dumneavoastra activitate si vacanta placuta inainte de ea.

  25. Ady Reply

    Mai lasa si pentru memorii, ca mi-au amortit picioarele cand m-am ridicat de pe buda 😛

  26. Atti Reply

    Cooperativa aia noua unde te muti, sper ca stie ce erou stahanovist al muncii primeste 😀

    Btw, cred ca te-ai plictisi intr-un Jaguar – mai bine postproductie la un Usturoi!

    Spor la odihna!

  27. zoltybogata Reply

    Nici nu ști ce greu mi-a fost să citesc tot 😀 .Mult success în continuare, concediu plăcut și multă sănătate

  28. cora_ Reply

    nu stiu cati is prea multi, dar 10 ani nu-s putini…
    multa bafta, domnule!

    ps- daca toate astea-s defuncte, acum inteleg de ce gropar… 💡

  29. geq Reply

    ar fi fost dragut sa pui intrebarea undeva inserata in text in defunctul post asa io nu bag mana in foc pt restu:) anyway concediu fain

  30. maria Reply

    Păi să știi că eu mă bucur pentru tine. Mă bucur mult. Pentru că ești sănătos și dăștept, că altfel nu învățai și munceai așa mult. Dar cel mai mult mă bucur pt că uite, ai evoluat și simți nevoia de schimbare. Ceea ce e foarte, foarte bine. Încet, încet devii un om bogat.
    Te aștept peste câțiva ani să schimbăm politicile în România.

  31. boierul barba Reply

    Gropare , nu-mi place la postarea asta stilul rece de declaratie la Securitate, de parca ai incerca un autonecrolog… ceea ce-mi pare paradoxal deoarece subiectul e prin natura sa darnic, mai ales prin descrierile zbaterilor tale cu viata , spun chiar generos . Banuiesc ca desi nu recunosti , despartirea de dupa 10 ani de “cooperativa ” curenta , te-a marcat . Oricum parcurgandu-ti pana la capat autobiografia-ti profesionala , ca cititor la rece si fara sa am pic de subiectivism , deoarece nu te cunosc catu-si de putin , incerc sa-mi dau cu parerea ca numaidecat esti din clasa celor ce se catara pe geam desi au vanatai de spituri pe fund, ca ai fost un norocos in viata desi aceasta ca un parinte atent , te-a dezmierdat in ascuns atunci cand tu nu ai stiut , scotandu-ti in cale oameni cu care ai reusit sa treci momente dificile pe unii facandu-tii prieteni , cu care ulterior ai devenit ,mai puternic.
    Eu am un principiu in viata in legatura cu norocul primordial al unui individ de pe fata pamantului, in raport cu divinitatea ce i-l ofera : “Dumnezeu ii ajuta pe cei ce se descurca singuri” iar tu ai fost un norocos din punctul acesta de vedere.
    … Sa stii ca toata zbaterea ta ca sa ocolesti armata obligatorie , ti-a adus un castig de un an si jumatate de civilie zbuciumata , dar te-a lipsit de o experienta irepetabila in alta situatie de a cunoaste speta umana in goliciunea ei de manifestare cand cultura individuala nu face doi bani iar arbitrariul e lege.
    Mi-a facut placere sa citesc postarea ta si-ti doresc si urmatoarea jumatate cel putin la fel de interesanta , mai ales ca acum lucrezi in echipa.

  32. Claudia Reply

    Gropare, scuze, eu zic ca si data trecuta mi-am pus adresa de mail corecta. Daca nu a mers, de data asta chiar m-am inregistrat cu adresa mea de yahoo.
    M-as bucura sa ma conversez cu alti technical writeri, mai ales cu un reprezentant atit de pontos ca tine 😆

    Concediu placut!

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *