Ce prieteni țăcăniți are Cabral. Și despre filmul ”Câini”

Înainte de a vă povesti despre filmul ”Câini”, câștigătorul trofeului ”Transilvania” la TIFF-ul de anul ăsta, doresc să vreau să vă arăt Facebook live-ul pe care l-am comis (cu tot cu bâlbâieli) alături de fiica mea, Cristina Bazavan, de Cismaru și Cabral, și în spatele camerei cu maestrul Cristian ”ISO 90.000” Șuțu, la invitația Raiffeisen Bank. Ca să vă zic concluzia, dacă-l vedeți vreodată pe Cabral că vine vijelios către voi cu ceva aparatură de filmat/înregistrat între lopeți, încercați să nu! Și acum: filmul Câini. Regizor: Bogdan Mirică (”Umbre” de la HBO), buget: 900.000 EUR, filmat în 25 de zile, despre restul citiți aici.…continue reading →

Fratele meu! Despre Ilegitim, soro

Dacă ar trebui fac o listă cu temele care aproape garantează un premiu la un festival baban de film, incestul ar fi, probabil, pe un loc fruntaș. Nu, nu ăsta e posterul, copii. Dar ar putea fi Sigur, să faci un film cu incest nu garantează premiul, dar cu siguranță îi va face pe bătrânii jurați de la orice festival să ridice o sprânceană și să se uite la filmul tău mai cu atenție. Ceea ce, deja, e mare lucru.…continue reading →

Fiul lui Saul: filmul in care ungurii care iau Oscarul devin automat romani iubiti

Cel mai pe gustul meu film despre Holocaust este, firește, La vita è bella: doza perfectă de umor tragic, de neprevăzut și o poveste care te duce acolo unde vrea ea. În contrapartidă, cel mai horor film despre Holocaust (nu mai știu cum se numește) conținea o scenă care mi-a rămas înfiptă în minte ca o pană de lemn: o herghelie de despuiați și despuiate împinși, în eternele lătrături de ciobănești germani și în obsesiv-nelipsitul schneller! schneller!!! din filmele cu deportați, la dușuri. Lângă, un excavator săpa ceea ce urma să fie groapa lor comună. Urmează inevitabilele lovituri în ușă și strigăte ale muribunzilor din camera în care se golise Zyklon B și un râu galben de urină spumoasă care iese din hangar în momentul în care strigătele și bufniturile mor. Apoi, fiecare cadavru este dus către groapa tapetată cu var, dar nu sunt aruncați acolo cu bufnet surd înainte ca un dentist conștiincios să scoată, extrem de grafic, dinții de aur din gura victimelor. Toată scena dura vreo 15 minute lungi. Din fericire, Son of Saul nu-ți bagă pe gât scene grețoase - cel puțin nu-și face din asta un port-drapel. Pe de altă parte, nici nu ai parte nici de un regal cinematografic cum e Life is beautiful, pentru că nici nici László Nemes nu e Benigni. Nu are cum: spre deosebire de italieni, ați văzut ce încruntați umblă ungurii călare de ziua lor națională?…continue reading →

Doua cronici de film romanesc

Autoportretul unei fete cuminți https://www.youtube.com/watch?v=e3wa98WLQO0 Autoportretul unei fete cuminți prezintă (am eu așa, o bănuială, oleacă autobiografic și exorcizant) o secvență din viața unei tinere femei în viața căreia nu se prea petrece mare lucru. Singură și doctorandă, amanta unui om însurat (de care se și desparte în film, într-un…continue reading →