Bătaia pe telecomandă, faza locală

Intru-n sufragerie şi nu-mi desfac o bere, că m-am lăsat în zilele de miercuri. Casc şi-mi întind ciolanele prin cameră, apoi mă trântesc pe canapea; timp în care şi caut telecomanda, că nievasta nu ştiu ce robotea prin bucătărie. - Să nu schimbi canalul! strigă ea. - De ce? -…continue reading →

Chiloțeii

- Muierușcă, chiloțeii ăștia îi pun la spălat, sau sunt curați? Tocmai veniserăm de la socri, unde am parcat una bucată Gropărel peste vară. Și împachetasem în grabă - știți cum e, în Nordul României, principala preocupare a soacrelor este să te îndoape ca pe gâștele ungurești, nu care cumva…continue reading →

Ați obervat cum asupriții îi imită până la identificare pe asupritori?

Am primit de la nievastă o sarcină grea și nemasculină: să bag șmotru în apartament. Pentru că încă nu s-a inventat mașina de spălat apartamente, e nevoie de ”blogger power” Harnic cum mă știți, am declinat sarcina cu curaj, pentru că, nu-i așa? ”O casă curată este dovada unei vieți irosite”; mai ales că eu am tendința să-mi stric manichiura când dau cu mopul, mereu mi se rupe câte-o unghie. Dar, ca să nu las situația nerezolvată, am făcut o revendicare burgheză: nu mai bine ne luăm o tanti la curățenie? Că dacă da, eu puteam merge la cumpărături de țoale, nievasta-și putea urma destinul de mămică având grijă de ăla micu', tanti ar face niște bani cinstiți, ce mai! Win-win-win.…continue reading →

Jurnal de tătic singur – la final

Azi-noapte, pe la vreo 2, ajunge în sfârșit și nievasta acasă, după delegația în Kosovo și-n Albania - zona aceea cunoscută drept și ”Teleormanul Europei”. Cu exact 2 minute înainte, fiu-meu a țipat în somn și m-a trezit. Băi, nu știu, oare o simțit că vine? Și, cum o aud…continue reading →

Jurnal de tătic singur, ziua a doua

Sună nievasta din delegație pe Facebook Messenger să ne verifice dacă mâncăm la oră cumsecade tocmai când mâncam la oră cumsecade: fiu-meu ronțăia o ciorbică, iar eu mă delectam cu o cină ușoară, că-s la dietă: - slană - ceapă albă+roșie - zacuscă de la mama mea sibiancă din Poplaca (da, satul ăsta există!) - niște telemea - legendarul salam de mistreț de la colega mea I. (al cărei prieten împușcă animale sălbatice delicioase și le transformă în mezeluri de casă - NU SUNT DE VÂNZARE, NU VĂ OBOSIȚI!) Băi, și calculez greșit timpul de răspuns și mă vede nievasta tocmai când duceam către musteți bunătate de pălincă! - Alo! (eu) - Iară bei? (ea) - Da' când n-am mai beut? (eu) - Ce face copilul? (ea) Fiu-meu se topește tot: - Maaaamiiiii... azi-dimineață am mâncat pateu! Și o zis tati să nu-ți zic.…continue reading →

Mâini finuțe, de soție și de zidar

Ca să mă răsplătească pentru săptămâna trecută petrecută peste mări și țări cu neamurile mele, nievasta m-o răsplătit cu o surpriză binemeritată: ni i-o adus acasă atât pe cumnatul din Italia, cât și - firește - pe mămica soacră. Să stea cu noi tot o săptămână. Și să fim chit. Mai puțin în weekend, când mergem de-a dreptul la ei acasă. Iar aceasta este poziția mea când soacra este la noi În fine: cum era de așteptat, când am venit azi acasă de la serviciu, deja Gropărelu' făcuse toată ziua armată cu cumnatu' și soacra, care erau pur și simplu epuizați după o zi întreagă de alergat după el; ca după un marș forțat de 48 de ore prin deșert;…continue reading →