Viața cu doi copii

Vestea proastă e că ”s-a vărsat”* un pic de cafea pe mașina de spălat din baie. Vestea bună e că praful neșters de pe mașina de spălat din baie a absorbit totul. Cum intră în bucătărie un tătic căruia îi este foame? ”OK, ce a rămas nemâncat de la copii?…continue reading →

Orice faci, nu e niciodată de ajuns

Azi am făcut un gest bun pentru patria cea mică: i-am dat învoire nievestei să se ducă în pelerinaj la Lidl, pentru că nu mai scosese căpșorul în lume de luni de zile și pentru că niciodată nu a fost Clujul mai frumos ca acum, când e plin pe stradă…continue reading →

De ce beau oamenii însurați

- No hai, te-ai spălat pe dinți? - Da, doar m-ai văzut. Stă un pic, se foiește. - Ai băgat mâncarea-n frigider? - Pe toată. Tăcere 3 secunde. Apoi: - Oare ușa e-ncuiată? - Afirmativ. Stăteam în pat lângă ea, care o alăpta pe Gropărica, și mă dădeam pe telefon.…continue reading →

Cel mai frumos cadou

- Mami, te rog să vii acum să vezi ceva și apoi să-mi spui dacă-ți place! Fix asta se vedea pe geamul de la sufrageria de tip living! Vine nievasta, se uită pe geam... îi pică fața! - UN MERCEDES!!! - Da, așa-i că e fain??? - Și mai e…continue reading →
De la soacra

De la soacra

După ce apare un copil, părinții sunt de două categorii: ori sunt duși cu pluta (cazul nievestei), ori devin prea prieteni cu dopul de plută (de la sticla de vin - cazul meu). Așadar: nievasta mânca alune și admira niște poze cu aia mică în timp ce aia mică dormea;…continue reading →

Nevasta, pilaful și varza călită

Lucram și-n pauza de masă, că așa-i în pandemie, bagi mai abitir ca înainte. Vine nievasta la mine: - Nu mă mai descurc și cu Gropărica și cu făcutul de mâncare, asta mică e tot pe mine, nu pot lucra de ea. - Păi ce mâncare faci? - Cartofi cu…continue reading →