Costache lucra la casa lui din Jibou, să şi-o rădice şi să fie mai mare ca a vecinului. De vreo 12 ani lucra la ea.

La fiecare sfert de oră lucrată, Costache se retrăgea 20 de minute în fundul grădinii: fuma şi se uita la casă cu drag şi parcă-i mai creştea un ventricul în burtă. Mai avea puţin şi o termina de ridicat în roşu, moment în care avea programată o pauză un pic mai mare, de 2 ore.

Lucrul la casă presupune vreun miliard patru sute de milioane de chestii; dar Costache avea toată răbdarea din lume, şi om mai calm şi mai liniştit ca el nu se găsea pe faţa pământului, nici măcar în rezervaţia de oameni calmi şi liniştiţi.

La un moment dat, încercînd să taie ceva cu flexu’, s-a întâmplat inevitabilul: vreo trei degeţele au picat răpuse lângă bancul de lucru.

Ce să facă Costache? A chemat un vecin care a recuperat degeţelele, le-a învelit într-o pungă cu gheaţă şi apoi au plecat amândoi repede-repede în Zalău, la Urgenţe, să-i salveze degetele.

Rosia Montana
Dar nu înainte de a salva Roşia Montana. NU ÎNAINTE DE A SALVA ROŞIA MONTANA!!!!!!!11

În Zalău, la Urgenţe, tanti de la triaj i-a spus verde-n faţă: medicul de gardă e la o cumetrie, dar îl sun acuma.

Apoi a revenit şi i-a zis:
– Medicul de gardă a zis că: ori mai stai o oră până ajunge el aici, ori îţi dau un calmant şi te operează mâine dimineaţă, la prima oră.
– Apăi mai aştept, zise Costache, livid ca un pergament, cu dureri ca-ntr-o închisoare vietnameză în care se bagă bambuşi sub unghii, invadator american, lasă-ne să fim comunişti, ce te bagi tu?

A trecut o oră, au trecut două. Costache s-a îndreptat către tanti de la triaj:
– O mai zis ceva domnu’ doctor?
– Stai să-l sun.

Revine:
– O zis domnu’ doctor că s-o îmbătat; aşa că îţi fac un sedativ şi un calmant şi mâine dimineaţă la prima oră te operează.

Ce era să facă Costache? A primit un sedativ în cur şi a adormit oftînd.

A doua zi dimineaţă, doctorul extrem, extrem de mahmur i-a făcut aşa o potriveală la degetele tăiate, că arătau de parcă le-o călcat tractorul. Dus-întors.

Au urmat apoi vreo câteva operaţii destul de neplăcute la Cluj, cu şedinţe îndelungi de recuperare, drumuri, stres, trămbăleală, plocoane, tot tacâmul. Într-un final, mâna arăta şi se comporta aproximativ ca înainte.
– Uncheş, da’ după ce ai pătimit, de ce nu-i faci o plângere medicului ăluia de şi-o bătut joc de dumneata? l-o întrebat un nepot mai dezgheţat.

Uncheşul fuma şi se uita la casă:
– Apăi ce să şi tăt faci atâtea plângeri?

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 19 comments

  1. ComiCultural Reply

    Da. Ai punctat bini di tăt la final. Observ la rudele sau cunoștințele mele, persoane blocate în obediența/resemnarea față de ”Măria Sa Autoritatea Publică”, cum renunță la orice luptă cu ”sistemul”. Stăpânul finanțat de Noi.
    Nu mai insist asupra motivelor, mecanismelor, tarelor… De cele mai multe ori, cântărim între gravitatea faptei și șansele de reușită ale demersului nostru reclamator. Și e o balanță perversă, rea di tăt. 👿

  2. enzo Reply

    Mai stiu eu pe unu care s-a operat pentru o banala apa la plamani si i-au facut o ditamai taietura.
    Dupa recidiva, omul s-a decis sa se opereze la Debrecen, pe banii lui si sa ii recupereze de la CAS. La spital la Deb. medicul care l-a examinat a chemat toata sectia sa vada cum se lucra acum 30-40 de ani pe asemenea cazuri. L-au rezolvat cu 2 gaurele mici, laparoscopie, omul a fost pe picioare in 2-3 zile.
    Un alt caz similar oarecum… un vecin spala baloanele de sticla, alea de 50l inaintre de stors strugurii si a avut ghinion, s-a spart un balon la el in mana, i-a retezat niste ligamente. A schimbat 2 medici pana a ajuns la unul care sa i le coase la loc in asa fel incat sa fie functionala mana approx ca si inainte.
    In nici unul din cazuri nu s-a facut vre-o plangere de malpraxis.

  3. Catalin Popa Reply

    Sa-mi fie cu iertare…da’ ce are Rosia Montana cu…???
    Ce are “salvarea” RM cu salvarea unor degete???
    Poate sunt eu mai incuiat la minte, insa daca era omul din Rosia sau din Abrud, ramanea fara degete pt ca la spitalele din zona nu prea ai chirurgi, cel mai apropiat e la Alba Iulia, da’ si acolo tre’ sa ai noroc sa-l prinzi pe vreunul prin oras…cel mai sigur la Cluj Napoca…care e la vreo 2 – 3 ore de Rosia pe drumul de pe Valea Ariesului care e sub orice critica… 🙄 🙄 🙄

  4. ComiCultural Reply

    Cred că n-ați citit bine: E ROȘIA SPONTANĂ! 😉 … Și orice e spontan e imposibil de evitat, e ca o reclamă de 10 secunde care apare neanunțată în timpul meciului zbaaaang!… Și n-ai cum s-o eviți…Te enervează, că n-ai timp nici măcar de-o escapadă la baie, începe iat meciul… Și apoi nu ți-o poți scoate din minte, ai dracu subliminalii ăia de la publicitate….

  5. maistor chef Reply

    Eu vad treaba asa. Ardeleanu blajin si blind stie ca n-are rost sa dea in judecata medicul de la dispensarul din satul lui ca nu i-a facut transplant de inima-plamini-pancreas. Oricum n-ajungea viu la Cluj, unde se putea (???) face triplu-transplantu. Decit daca avea un MIG 21 care sa nu se prabuse la Turda.
    Deci, e o chestie de bun-simt. La asta ardelenii chiar sint buni. Doar cam la asta, da’ e mare lucru!

  6. Irealia Reply

    Da, ne resemnăm prea ușor. Cei mai mulți, altfel lucrurile ar sta altfel. Dar și viața-i scurtă, și noi nu suntem toți doni Quijote.

  7. adoptatu” Reply

    La Jibou si acu tot asa rationeaza/reactioneaza oamenii. Intr-una din zile eram in BT, si o angajata era foarte deranjata ca trebuie sa fie la serviciu, suduia de mama focului (urat, urat de tot…) viata, banca, serviciul, pe toti si pe toate, iar ceilalti „participanti la trafic” se hlizeau, fara sa zica nici unul nimic. Cum stau in Jibou doar de un an, si inca nu am ajuns la profunzimea gandirii din finalul articolului, i-am facut si sesizare in sediu, si si la sediul mare la Cluj… S-a suparat.

Leave a Reply to Groparu Nemernic Cancel reply

Your email address will not be published.