Calm şi liniştit ca un ardelean blajin – partea I

Costache lucra la casa lui din Jibou, să şi-o rădice şi să fie mai mare ca a vecinului. De vreo 12 ani lucra la ea.

La fiecare sfert de oră lucrată, Costache se retrăgea 20 de minute în fundul grădinii: fuma şi se uita la casă cu drag şi parcă-i mai creştea un ventricul în burtă. Mai avea puţin şi o termina de ridicat în roşu, moment în care avea programată o pauză un pic mai mare, de 2 ore.

Lucrul la casă presupune vreun miliard patru sute de milioane de chestii; dar Costache avea toată răbdarea din lume, şi om mai calm şi mai liniştit ca el nu se găsea pe faţa pământului, nici măcar în rezervaţia de oameni calmi şi liniştiţi.

La un moment dat, încercînd să taie ceva cu flexu’, s-a întâmplat inevitabilul: vreo trei degeţele au picat răpuse lângă bancul de lucru.

Ce să facă Costache? A chemat un vecin care a recuperat degeţelele, le-a învelit într-o pungă cu gheaţă şi apoi au plecat amândoi repede-repede în Zalău, la Urgenţe, să-i salveze degetele.

Rosia Montana
Dar nu înainte de a salva Roşia Montana. NU ÎNAINTE DE A SALVA ROŞIA MONTANA!!!!!!!11

În Zalău, la Urgenţe, tanti de la triaj i-a spus verde-n faţă: medicul de gardă e la o cumetrie, dar îl sun acuma.

Apoi a revenit şi i-a zis:
– Medicul de gardă a zis că: ori mai stai o oră până ajunge el aici, ori îţi dau un calmant şi te operează mâine dimineaţă, la prima oră.
– Apăi mai aştept, zise Costache, livid ca un pergament, cu dureri ca-ntr-o închisoare vietnameză în care se bagă bambuşi sub unghii, invadator american, lasă-ne să fim comunişti, ce te bagi tu?

A trecut o oră, au trecut două. Costache s-a îndreptat către tanti de la triaj:
– O mai zis ceva domnu’ doctor?
– Stai să-l sun.

Revine:
– O zis domnu’ doctor că s-o îmbătat; aşa că îţi fac un sedativ şi un calmant şi mâine dimineaţă la prima oră te operează.

Ce era să facă Costache? A primit un sedativ în cur şi a adormit oftînd.

A doua zi dimineaţă, doctorul extrem, extrem de mahmur i-a făcut aşa o potriveală la degetele tăiate, că arătau de parcă le-o călcat tractorul. Dus-întors.

Au urmat apoi vreo câteva operaţii destul de neplăcute la Cluj, cu şedinţe îndelungi de recuperare, drumuri, stres, trămbăleală, plocoane, tot tacâmul. Într-un final, mâna arăta şi se comporta aproximativ ca înainte.
– Uncheş, da’ după ce ai pătimit, de ce nu-i faci o plângere medicului ăluia de şi-o bătut joc de dumneata? l-o întrebat un nepot mai dezgheţat.

Uncheşul fuma şi se uita la casă:
– Apăi ce să şi tăt faci atâtea plângeri?

19 lovituri, dă-i și tu!