Am trecut din nou pe lângă moarte
Încerc să-mi adun cuvintele potrivite, că încă nu ne-am revenit din șoc, și din astea n-am mai pățit de la locomotiva ucigașă.
Așadar, când credeam că vineri va fi zi de sărbătorit prima zi fără pesedeu, deci clar tăiem un bivol și golim Vrancea mamei lui Oprișan de vin, mă sună nievasta la muncă. Pe la un 11 și ceva.
La început am crezut că se băgase SRI-ul pe fir și securistul horcăia pentru că se înecase cu o gogoașă de la Donuterie; apoi îmi dau seama că e nievasta, într-o stare de surescitare vecină cu mustul lăsat la soare. Și-am crezut că mă ceartă, ca de obicei; abia apoi, printre sughițuri, am prins cuvintele cheie:
– …căzut… pe fetiță…
– Ce? Cum? Poftim?
– AM CĂZUT PE FETIȚĂ PE STRADĂ!!!!
Venind nievasta pe stradă cu Gropărica-n marsupiu ca să-l ducă pe Gropărel la școală (care are ore de după-masa), călcase într-o groapă din trotuar (deh, oraș de 5 stele, nu ne jucăm!), într-o mână avea rucsacul ei, în cealaltă ghiozdanul Gropărelului, și ce s-o mai lungim… căzuse de-a valma în față, pe fetița pe care o ducea la piept.
Decolez de la serviciu ca de pe portavion, iau troleul către casă (cel mai rapid mijloc de transport, la ce lucrări sunt acum prin centru)… câteva minute mai târziu dau de toată familia în față la Pedi II, în stare de șoc:
- fiu-meu nu te mai puteai înțelege cu el, bietul,
- aia mică răcnea ca din gură de șarpe (și urlă, frate! Băi, cum urlă când o ia strechea, Pavarotti o fost un chițoran de livadă pe lângă ea),
iar - nievasta, vizibil cea mai afectată, nici dac-aș fi venit acasă cu tovarășii după o noapte de băut în oraș n-ar fi fost atâta de convulsivă.
Nievasta lovită la ambele picioare, genunchi, gleznă, iar fetița de două luni și trei săptămâni lovită la cap.
Ce mai, încerc să-i liniștesc, deja fuseseră la Pedi II, dar i-au trimis la UPU, îi sui pe toți în mașină și pornim către Urgențe, o iau din greșeală înainte pe Eminescu, la UPU de adulți, că nu-mi picase fisa că trebuie să o iau la dreapta, la UPU de la Spitalul de Pediatrie… ajungem într-un final, nievasta intră cu aia mică înăuntru, eu rămân afară cu ficiorul, dau mesaj că nu mai ajunge la școală…
Cumva, eram într-o stare de zen extrem de ciudată. Pur și simplu refuzam să concep că aia mică poate păți ceva. Sentimentul ăsta mă prinde de fiecare dată când cineva drag are câte-o bubă. Mama mă sună de 15 ori, sfârșită: mă doare gonartroza de nu mai pot, tac-tu iar are tensiune, ne doare spatele, am avut insomnii. Eu, de colo: e, hai că n-o fi chiar așa de rău. Lipsă crasă de empatie sau caz clasic negare? Habar n-am.
Le dau niște bani să-și ia cafea unor cortorari veniți și ei cu ceva copil bolnav, mai schimbăm niște discuții cu alți părinți veniți și ei pe-acolo… într-un final ducem copila la ecografie, rezultatele ies încurajatoare, ortopedul zice că n-are nimica, medicii ne liniștesc că dacă n-a avut semnalmentele unei traume serioase (pierderi de cunoștință, vomitături, agitație peste normal) nu e cazul să ne facem probleme, oasele-s la loc… ce mai, 4 ore mai târziu mergeam acasă în a doua cea mai fericită zi pe anul ăsta, după nașterea fetiței.
Și apoi încet-încet ne-am liniștit peste weekend, copila trebuie monitorizată în perioada următoare, dar e bine, papă, doarme și face kklău din ăla uriaș de viitoare domnișoară, și când mă prefac că mă sperii de la căcuța aia a ei imensă ea râde ca și pân-acum, mai ales când mă strâmb de la miros, mă rog, ce să vă zic, tâmpenii de tătic fericit care își dă seama ce norocoși putem fi noi, clanul Groparu; pentru că lucrurile ar fi putut fi un întreg infinit mai rele de la căzătura aia și de la lovitura la cap.
Ba ar fi putut fi chiar două infinituri mai rele, jur asta pe bune.
PS: În aceeași groapă se împiedicase nievasta și când era gravidă cu fetița, și-am rugat nievasta să n-o mai provoace pe groapă, s-o lase așa; că neamurile nu ți le alegi în viață, dar gropile și prietenii, cam da, de la o vreme, și ar fi o tâmpenie să pățim ceva noi, Groparii, de la o groapă.
Multă, multă, multă sănătate! Offff.
Copchilu’ care racne’ ii bun. Cand tace ii bai.
Bine ca n-ați pățit nimic! Peste mine a dat o vita umana și m-a dat jos de pe trotuar cu aia mica de 8 luni în marsupiu. Am avut noroc ca aveam Mâinile libere și le-am bulit doar pe alea și mandra numai s-a speriat. Mama, ce a plâns doar de la sperietura, nu vrea sa îmi imaginez a voastră… . Urata senzație! Sănătate fetelor!
Gropare, îmi amintesc ce ne ziceau instructorii acum mulți ani – victima care urlă poate aștepta, de cel tăcut te iei primul.
Pupă-ți fetele și feciorul, bea un pahar și declară victorie.
Wise man.
Adresă și poză cu groapa, să o trecem pe lista motivelor de pensionare pentru edilul mic și doar aparent voinic. Zic.
Insist si eu sa spuna unde e groapa aia, sa fac sesizare la primarie.
putea fi, da, rau rau
Această povestire nu e o intamplare reală, doar se știe că în orașul Capitală ieuropeana nu există gropi. Doar tramvaie multicolore, festivaluri minunate, telefonie 5G, premiere peste premiere
P.S. să vă faceți bine!!!
Radem, glumim, dar cred ca a fost horror. Salutari fetelor, sa le treaca sperietura si zgarieturile, si sa nu ramana nici scolarul prea speriat.
Sanatate fetelor si cum zicea cineva mai sus, bea un pahar de vin, sau nu, mai bine de rachie.
God, sa fiti sanatosi!
Mulțămim frumos la fel!
ia-ti o trotineta in pana mea. o poti duce in troleu cu tine ca se impacheteaza. si cu aia ajungi cel mai repede unde vrei tu.
Am două, dar trebuie mai întâi să-mi rezolv meniscul rupt de la piciorul stâng și întinderea de ligamente de la piciorul drept.
Că are și bloggerul o vârstă!
trota electrica.
si eu am meniscul stanga varza
da de aia e trota electrica in secolu asta. sa nu dai tu din membre.
e-scooter am inteles ca e cel mai periculos mijloc de locomotie la ora actuala, bate schiul pe departe (probabil ca e si sezonul mai lung)
Este, mai ales variantele cu roți mici. Te aruncă fix în cap. Cele mari, cu roți de 10 – 12 inchi sunt mult mai sigure. Ca și motociclist cu oareșce vechime, nu m-ai putea convinge să mă risc cu un rahat din ăla mic – nu pentru aspect, ci efectiv siguranța.
Rămân pedestraș infanterist iepuraș de câmp.
Am bicicletă, n-am mai încălecat-o de vreo 4 ani. Mi-e dor, dar tot pedestraș rămân.
glad you’re all safe! Într-o altă ordine de idei, aia miștocară… groapă, gropari, karma…do the math :))
Da, eu am fost corijent la matematici, de-aia am terminat Literi, ca să găsesc cuvinte care le leagă unele gropi de anumiți Gropari.
A naibii groapa.. Ma bucur ca sunteti cu totii bine! Insanatosire grabnica piticii! 🙂