Voi cum v-ati petrecut prima zi din an?

Prima zi din an, deci, pentru mine a fost ziua de 4 ianuarie, pentru ca pana atunci am trait o singura zi: aceeasi zi, carevasziva la vida porca. Asupra Revelieonului vom mai reveni, cum e datina la noi.

Deeeeci.

Prima zi incepe, pentru mine, cu un drum de la Sighie la Cluj, adica de la distractie la munca ce-mi plateste distractia, din pacate nu-i invers. Pe drum, deci ce sa va zic: zic eu, hai, Gropare, sa intram in Petrom ca sa iti lom nushce! Da’ ideea mi-o venit până să îşi deie seama prostovanu de cum e drumu; şi io, având cam 60 la oră, odată numa ce fac dreapta, furia vişinie începe să derapeze controlat, sau necontrolat, io zbier ca o muiere, mă speriu de ce voce pot să am, zbier şi mai tare, maşina se sparie şi ea şi se înfige într-o bordură cu roţile din stânga, face odată BUUUUM!, io aproape că leşin, da-mi dau sama că nu-i nici o piţi prin zonă să-mi facă respiraţie gură la gură, îmi revin rapid, evit să şutez volanul cu fruntea, ca să nu-l doară, şi cobor afară să văz minunăţie!

Deci cauciucele mele arătau de parc-ar fi fost zilele astea prin Gaza; iar jantele erau înfipte în asfalt ca morcovii.

Sun la 112, vine echipaju, constată, iau Groparu speriat de-o areapă şi-l aduc la secţie, unde desenez schiţa accidentului, şi primesc amenda care este – 180 lei pentru nerespectarea condiţiilor de trafic, noroc că se evaporase alcolu’ din sanje, ca vă scriam de la Jilava, că la Gherla nu-mi doresc să ajung din motive personale.

Chemat mecanicu recomandat de politai, mers cu el la vulcanizare, dus masina la vulcanizare, platit 200 lei pt doo cauciuce si pentru efortul lor, că era zi de duminecă. Pa-pa, drum bun, de-amu Groparu îşi face un plan să nu mai oprească în Petroame când afară-s minus atâtea grade câte are vinu.

Pe drum… se înfundă jigleru. Zic: io, tot din motive personale, vreu să ajung repede la Cluj; deci nefiind coloana numa’ în vârf de Feleac, zic dă-i pace, că îl desfund în Cluj. Dar la Feleac, jbeng! fincă motoru tot murea, ţineam maşina-n pantă cu ambreiaju în timp ce turam acceleraţia; mai ales că râdeau unii din spate cu un Ford roşu (muie, bă!) că ui ce prost îi începătoru, cum îi moare lui motoru, şi io am refuzat să le explic cum stă treaba,  că se ştie că ăia care au Ford habar n-au de jiglere. Aşa că în vârf de Feleac, cui i se stricase ambreiaju iremediabil? Deci vedeam Cluju’, şi nu mai puteam ajunge la el că nu mai aveam ambreiaj? Da, mie, mie, staţi jos. Sunat Dacia Service, plătit la remorcher înca 200 lei, după ce am congelat a doua oară în aceeaşi zi încă două ore. Că-n Dacia mea e frig, da? Nu ca-n Fordurile voastre, alea fără jiglere… ptiu!

Şi vreo doo ore, tot traficul ala bară la bară de pe Feleac m-o claxonat, pe mine şi pe furia mea vişinie. Da, bă, io eram ăla!

Ajuns la Cluj, lăsat maşina la un service pe care-l ştia domnu, sunat la taxi, taxi nu venit, că nu o-nţeles dspecera bine strada; stat încă 15 minute de-a lela în frig până să vie să mă evazueze cu tot calabalâcu. Scor: încă 300 lei, piese, manoperă.

Ajuns acasă, din părţi apă caldă. Deci făcut baie cu apă călâie, de temperatura respiraţiei. Murit de frig şi mai mult.

Calculatorul – descopăr că i s-a bulit placa video. Deci canci calculator. 160 lei placa nouă.

Ca să-mi fie ziua completă, certat cu Gropara, despărţit de Gropara forever, fincă-s insensibil şi nu înţeleg femeile şi mai sunt şi najpa şi nu mai ştiu ce mi s-o zis.

Şi din toata chestia asta, ştiţi ce e cel mai interesant? Hai să vă zic cum îl cheamă pe mecanicul care o să-mi schimbe ambreiaju: DOREL, mă!!! DOREL!!!!! Na! Dorel!!!

44 lovituri, dă-i și tu!