Un român cu coaeh

Deci interviu la onorata cooperativă la care prestez, da? Deci interviu. Deci fază pe bune.

Adică nu chiar interviu, ci proba eliminatorie înainte de interviu. Purcoi de candidaţi împărţiţi pe mai multe zile, tot tacâmu’.

Adică nu chiar purcoi, că or fost mai puţini.

Dar într-una din zile vine şi ultimul candidat. Se pune la un calculator, începe să tasteze cu furie. Ca vulturul bătea din aripi pe tastatură! Ca vulturul.

Termină de scris, îşi listează ce o lucrat (listarea fiind ea însăşi probă de interviu; aţi fi surprinşi câţi candidaţi nu ştiu să printeze o foaie de hârtie) şi înmânează documentul HR manageriţei, care aştepta răbdătoare. La revedere, sănătate! Şi dă să iasă din firmă.

Adică nu chiar să iasă, că o făcut stânga-mprejur şi s-o îndreptat către HR Manageriţă:

– Îmi spuneţi şi mie, de fapt, ce presupune jobul pentru care tocmai am dat probă?

HR manageriţa începe s-o scalde. Că nu prea ştia ea prea bine, săraca, cu ce se mănâncă postul, că nu ai cum să ştii atâta amar de poezie pederost, ce, eşti Gugălu’?

Candidatul se uită la ea cu ochi necruţători:

– Deci io la aşa o firmă neserioasă nu are rost să lucrez.

Şi o ieşit şi s-o tot dus.

29 lovituri, dă-i și tu!