Țiganiada 2018, partea a II-a

În prima noapte, am dormit toți ca bebelușii după belladonă (LE: NU DAȚI LA COPII AȘA CEVA! LA COPII SE DĂ ȚIȚI), și ne-am trezit după un somn bacovian, de poezie de bacalaureat (doamna Dăncilă, dacă citiți, este vorba de ”Plumb”; somn de plumb, știți? Nu, plumbul nu doarme, e un fel de-a spune… adică de a scrie; ‘nfine, vă explic eu!).


Orice mi-ați fi zis la ora aia de dimineață matinală, nu v-aș fi crezut


Amor-amor-amor

Și nu m-am trezit oricum, ci, tocmai când mă visam mai bulibașă, a răsunat valea de niște chiote stridente, ca de năvălitori nomazi tătari; și aoleo, și vai de noi.
– Prrrr, bolilor! Ce-i, v-or fugit caii putere de la microbuz?
– Mai rău!

Și, într-adevăr, era mai rău; și, aproape printre plânsete sincere, am aflat dezastrul.

Deci anume pentru Țiganiada noastră, cu mari eforturi, am făcut rost de cea mai tandră și mai gustoasă cărniță de miel din județul iohannist! Și scumpă a naibii, că era de la sursă de încredere, și asta înseamnă un adaus de 40% peste prețul antricotului de vita Kobe.

Și băjeții au avut mare grijă de proteină peste noapte, că au pus-o în pungi alese cu grijă, apoi în lădița frigorifică (aia care se închide bine de tot), pe care au pus-o și pe ea în mijlocul pârâului.

Și cineva sau ceva (câinii ciobanului? URSUL???) a așteptat, răbdător, până ne-am pus la somnic; și a venit, tacticos, a desfăcut lada frigorifică și s-a înfruptat gratis, ca la cantina primăriei.
– Și? zic. Un colebil, ceva, ați pus la îndemâna jivinelor? Că după 3 kile de carne…


Locul crimei

Și se pare că tot câinii ăia urși ne-au băgat și molii în sosul de usturoi peste noapte!

Românii nu se lasă bătuți; și s-au luat, au pornit girofarul de la mașină (!) și s-au dus în sat, să facă rost de carne.

Unde la-nceput s-au speriat că beuseră cu o noapte înainte până au evacuat ăia satul; dar de fapt populația era târg mare, de-aia era ulița goală-goluță.

S-or dus țintit la cel mai măcelar din zonă:
– Carne de porc aveți?

Să fi văzut cum o pufnit măcelarul! Și ce față o făcut! Mai bine-l înjurai de Cioran!
– Pentru porc, mereți în Oltenia. Aici e munte, noi aici avem numai oi!

Ce pot să vă garantez este că, în lumina ultimelor alegeri electorale, la Sibiu nu există oi pesediste.

3 kile de oaie și-un kil de telemea de oaie (să fie!), și hai îndărăpt.

TOT CU GIROFARUL PORNIT!!!

Apoi am băgat mic dejun, că degeaba tot mesteci numai bere și vin, că-n gol mesteci; plus că noi suntem profesioniști, am aflat și noi, după atâția ani, că trebuie să mănânci; numa’ de beut e facultativ.


Am dus virșli la maioneză

Și am băut și o cafea bună, așa cum se vede mai jos, că am avut cu noi un bidon de cafea de cramă; de fapt, două.

Cu țigări comuniste, de contrabandă, de dat șpagă la doctori.

Între timp, mă cheamă văruţul meu, care e şi brother-ul meu:
– Cred că cortul tău încearcă să ne spună ceva.

M-am dus la el: începuse să se coşcovească.
– N-are nimic.

Încerc să-l repar; când aud un zgomot ca de pantaloni sfâşiaţi din Stan şi Bran. Ce să fie, ce să fie? Păi… exact ce mă temeam mai mult.


S-a străpuns

Noroc că, fire practică şi leneşă din cale-afară, am improvizat rapid ceva cu o pungă şi două scândurele – căci am uitat să vă spun, am adus cu noi şi un metru cub de lemne pentru ceaun, să nu facem una de-a neregretatului Verestoy cu pădurea, că fac destui schweighopferi. Și o scândurică prinsă cu cuiele de mânerele unei pungi face minuni!

Din nefericire, cortul gropăresc nu era singurul care luase damage!

Și, dacă tot veni vorba de pălării, apăi aflați că domnul Ganistră, în cinstea întrunirii noastre, se dăduse cu vocsea verde de la fie-sa prin păr, că de-aia i-am tot zis ”băiet verde, cu părul pădure”.

Și aici îl vedeți când cânta Phoenix, live în Rășinari.

La ce cânta? Păi, la acest microfon!

Asta când nu-l făcea pe Arnold să plângă-ntr-un colț de umflat artificial la sală ce e el.

Apoi ne-am apucat de ceaun, că doară nu era să rămânem neomeniți! Am făcut foc… din ce-am avut și noi.

Am spălat ceaunul, cuminte… i-am dat un clocot…

Și ne-am apucat.

 

Era să uit: și, în timp ce afară era soare și frumos… Ganistră… îl vedem cum se dezbracă… la fundul gol… și… intră, Afrodită, în pârâul ăla de ghețar islandez cu azot lichid!

Și noi am zbierat ca de luptă! Toți! ȘI-AM SĂRIT DUPĂ EL!!! Că nu lăsăm omul la greu și nici la gol!!!

Și ne-am activat toate reumatismele și toți medicii care ne-au recomandat să evităm rece la spate au sughițat violent la unison în după-amiaza aia, și nici acum nu au habar de ce!

Și am ieșit din pârâu ca Terminator 2 la raionul de produse congelate, cu furtunașele minuscule (la ăia de le aveam mici din naștere) și o idee și mai mici, ceilalți; și nu-mi cereți poze, că n-am plecat cu microscopul electronic la mine.

Apoi, pentru c-a-nceput ploaia, am întins parapleul.

Și-am râs și ne-am distrat.

Și-am mâncat.

Și, pentru că bunul Dumnezău ține cu noi, ne-a adus și puțintel sorinel, să ne bucurăm nițel!

Pahare-n rând/Noi am golit…

Până când toți ne-am matolit!

Și apoi… partea cea mai faină a fost când… după ce-am rămas numai vreo doi, deși afară încă nu era ora 8 seara… am mers să-i trezim.

Știți cum?

Păi, am deschis ușurel și frumușel corturile lor, și pur și simplu am intrat înăuntru. Și ne-am ghemuit lângă ei.

Râzând.

Orice bărbat hetero, în secunda aceea, se simte ca la dușuri, în pușcărie!

Și îi fuge somnul!

Și-ncepe – la-nceput cu înjurături, apoi cu rugăminți – să-ncerce să ne alunge; dar nu merge cu noi, și atunci trebuie să se trezească și să vină la foc, la beut, că doară nu putem merge cu beutura acasă.

Întregul proces durează 12 minute la 4 corturi, și garantat alungă cel mai adânc somn (doamna Dăncilă, cel mai de plumb somn, dacă vreți!). Totul a fost documentat foto-video, dar, din discreție pentru urechile noastre, nu voi publica filmulețele cu operațiunea Trezirea Monștrilor, că ar fi numai un bip continuu, și nu ne face cinste; dar garantat asta e cea mai bună strategie de trezit bărbați!

Și apoi a venit a doua noapte, și-am dormit, și ne-am relaxat.

Și a doua zi o venit ciobanul, supărat pe noi:
– Bă, zice, ce mi-ați făcut la câini, că de trei zile nu mai mâncă?


Vinovații inculpați

Iartă-ne că le-am dat de mâncare mielul nostru mai scump ca vaca Kobe!
– Câinii nu mai mâncă; dar eu n-am zis că nu mai beu.

Și i-am dat atâta coniac, de cred că iar o dormit în poiană, cum s-o mai întâmplat în alți ani, de o umblat 2 zile să-și strângă turma înapoi! Și nu pun poze cu ciobanul, că nu vreau să-i fac rău, că și așa ne era un rău de nu doresc la nimeni.

Apoi, ca orice lucru frumos pe lumea asta, și Țiganiada 2018 și-a dat obștescul sfârșit; și am curățat valea aia, de-am făcut-o ca-n farmacie.

Și ne-am tot dus, și vă las cu această imagine sugestivă, care nu știu ce-a vrut să zică poetul cu capul de plumb, doamna Dăncilă, de plumb, adică greu, capul greu.

 

16 lovituri, dă-i și tu!