Soacra mea şi afacerile online

Ne uitam luni seara la Arena Leilor. Un tinerel propunea Leilor un proiect de business: un portal care să ofere informaţii centralizate despre toate festivalurile din UE. În acest scop, el avea nevoie de vro 80.000 de strugurei. Într-o primă fază dorea să facă trafic publicînd impresiile spectatorilor de pe la festivaluri.

Leii încep să se lege de faptul că din cei 80.000 de coco ceruţi de tânărul antreprenor nu se vor putea acoperi toate cele (minimum) 260-280 de festivaluri la nivel european, căci orice deplasare a vreunui angajat al portalului la un asemenea festival ar fi costat circa 500 marafeţi/festival (avion, cazare, diurnă). Deci capitalul de start începea de la sume mari, gen 280 x 500 euroi = 140.000. Euro, nu banane.

În acest moment, Groparu îşi drege vocea şi intervine decisiv, de la el din sufragerie:

– Nu e musai să bagi 500 de euro în vizita unui redactor la un festival. Poţi oferi unui bloggeraş cu cont pe Facebook şi Twitter un bilet la festival, în valoare de 30 euro, şi nişte bani de buzunar, să zicem vreo 100 euro. Condiţiile obligatorii pentru a putea paticipa – să facă live blogging de la festival, să dea pe Twitter, să facă un hashtag, să pună poze pe Facebook şi status cu link pe Yahoo Messenger. Şi să ştie engleză, să poată citi toată populaţia Europei postările. Toţi prietenii lui, prietenii prietenilor lui şi colegii de şcoală îl vor citi, plus părinţii şi prietenii părinţilor! Deci din start îţi asiguri un cacthment de câteva sute de oameni numai pe ţara respectivă! Dar aşa… tinerelul ăsta nici nu ia în calcul social media, şi vine din start cu pretenţii, auzi la el, să primească 80.000 de mangoţi! Păi nu oricine poate să fie antreprenor pe online!

Nevastă-mea era ocupată să-l pişte pe Gropărel de obrăjori. Soacră-mea se foieşte pe scaun:

– …că bine zâci!

Mă uit la ea cu consternare în priviri!

– …nu oricine poate să fie… continuă ea, şi se opreşte.

Soacra mea ştie chestii, bă.

26 lovituri, dă-i și tu!