Romania, interrupted

Nişte prieteni au venit din Canada cu mămica uneia dintre ei, prea în etate ca să-şi mai poată purta singură de grijă acolo, peste mări şi ţări. Asta ne aşteaptă pe toţi ai căror părinţi nu beau o sticlă de rachiu/nu pipă un pachet de ţigări pe zi/nu halesc o tablă de slană în 24 h şi, deci, nu se duc în plină glorie, la 55 de ani. Deci mai vreţi să mâncaţi sănătos şi să mai faceţi şi mişcare? (glumesc, da?)

Şi… românii canadieni au căutat pe net şi prin propria congregaţie (fiind membri ai unei biserici) sperând să găsească un azil, ceva, un adăpost de încredere pentru seniori.

Şi, într-un final, l-au găsit.

Şi, acolo, în prima săptămână, în cel mai bine cotat azil de bătrâni din Cluj, azil privat, care costă pe lună mai mult decât salariul mediu pe economie care deja cam bate 500 EUR (cine ar fi crezut acum 5 ani!), ei bine…

…bătrânei doamne i s-au furat hainele aduse din Canada, şi alea lăsate la spălătorie, şi alea lăsate în dulap, şi a rămas numai cu veşmintele de pe ea. Care haine oricum nu erau cine ştie ce.

Atât am avut de zis azi, Doamne-ajută.

16 lovituri, dă-i și tu!