Restaurantul turcesc

Restaurantul turcesc din Cluj se cheama Ali Baba, are site (dar eu, ca un laş ce sunt, nu voi da link către ei, fincă aşa pot discuta în voie despre ei, vără abeninţar ke taiat la mine ghiaur zpurcat) şi are de mâncare. Nu ştiu dacă servesc şi carne de kurd, dar voi întreba.

Un meniu costă 17 lei. Dacă eşti indecis, ca mine azi, primeşti două feluri doi, şi în loc de 17 lei plăteşti 24 (deşi le-ai spus clar, ghiaureşte, că vrei o combinaţie între două feluri doi). Aşa că eu, fincă sunt romun tumpit, nu las ciubuc la dreptcredincioşi. Fincă nici ei nu bat în casă ce le plătesc.

Papa e bestială. Azi, de exemplu, am luat şi prânzul, şi cina acolo. Posibil, totuşi, ca baclavalele să şi le cumpere gata făcute din Cora.

Şi în spatele tejghelei stă un ienicer.

Şi pe ienicerul ăsta care stă în spate zici că-l cheamă Marian, aşa de bine vorbeşte româneşte. Dar într-o bună zi vreau să-l rog frumos să mă înveţe să umilesc femeile aşa cum face el, că odată am crezut că spală pe jos cu chelneriţa aia, sireaca. Chelneriţă care atâta era de fericită că sclavageşte la străini, că nici nu băga de seamă. Vomei tumpit la romuni, aferim.

Dar azi ienicerul m-a făcut să mă râd.

Io, când văd oameni afurisiţi, am momente în care fac bancuri cu ei, să se râdă, că îmi strică chakrele dacă îi văd bosumflaţi. Şi azi îi spun lu’ Mustafa ăsta Marian:

– Supă de pui cu iaurt, la pachet!
– Şi felul doi? mă întreabă Mustafa Marian.
– Felul doi, îi zic eu, felul doi îl alegi tu!
– Ce să fie?
– Ce-ţi place ţie cel mai mult şi mai mult şi mai mult să mănânci de aici! şi îi arăt cu un gest larg, de bim-paşă, toată vitrina aia de împinge-tava din care se holbau la noi sarailiile şi vinetele umplute, de parcă erau ale mele.
– Ce îmi place mie nu este azi, zice el, tot bosumflat.
– Da? Da’ ce-ţi place ţie mai mult de aici, şi nu e azi?
– Carnea de porc, şopti musulmanul de el, zâmbind vinovat şi sperând fierbinte, pe barba Profetului, să nu-l audă vrun ayatollah de-al lor transformat în îngeraş, să-l pârască la Allah!

18 lovituri, dă-i și tu!