Puterea atotputernică a șuncii

Am descoperit la Mega (sigur sunt și pe la alte magazine) nu știu ce tip de șuncă din aia feliată care nu prea are gust când o mănânci crudă; dar care, în momentul în care o prăjești și o faci crocantă, este DUMNEZEU, ar putea converti şi un raw-vegan steer-ist. Și mi-i ciudă că, după un an de Mega Image la Cluj, abia acum am pus mâna și limba pe ea.


E o chestie care se vălurește așa frumos în tigaie, ca-n poza asta, yum-yum

Și e sărată și cu grăsime și are tot ce face nutriționiștii să-și dorească să sară pe geam de disperare, deci vă dați seama ce bună e; prima dată am mâncat șuncă din asta când am fost în State, și de atunci am simțit cum mă podidește dragostea, deși inima mi-e deja ocupată de dragostea față de sarmale şi slăninuţă, #românpânălamoarte.

Mno, și aduc solemn șunca acasă și o prăjesc sâmbătă dimineața în tigaie… și toată strada o mirosit a tăiatul porcului și-a șorlic din ăla bun, mieunau mâţele, lătrau câinii.

Și fiu-meu, care era cu nasu-n tabletă, dintr-o dată l-am auzit cum pufnește cu nările, ca un armăsar; și, în timp ce ucidea niște Endermeni în Minecraft, îl aud cum ordonă, scurt:
– VREAU.

Și i-am dus.

La prima o fost cum o fost, dar la a doua era să mă crănțăne de degetele mele dragi.
– Hooo, coptile, ptrrrrrr! zic.

Și las baltă prăjitul de colesteroale și mă concentrez pe transportul de șuncă din tigaie la el în cavitatea gurală, sau cum îi zice.

Și mormăia ăsta micu’ de rupea, că și lui îi place să mănânce sănătos, ca lu’ taică-su.

Pentru a lega experiența culinară de ceva educativ, nu mă pot răbda să nu-i zic:
– Ficior… da’ știi că-n unele țări nu e voie mănânci șuncă???

S-o și oprit instantaneu din joc.
– CUM???
– Da! În anumite țări nu e voie să mănânci carne de porc, nu-i lasă Dumnezeul în care cred ei.
– NU CRED!!!!
– Pe bune.
– Și atunci ei ce mănâncă?
– Păi… pui, oaie, vită, curcani… capră…

Stă un pic, se gândește și decretează:
– Noi n-o să mergem niciodată în țările alea.

18 lovituri, dă-i și tu!