Primul meu protest

De când eram mic, am rămas cu o traumă. Mă rog, mai multe, dar asta era trauma traumelor: nu puteam suporta mulțimile de protestatari. Nu puteam, și pace. Țin minte masele de revoluționari, în ’89, care treceau pe lângă blocul meu, zile în șir; apoi s-au auzit împușcături zile în șir, pentru că la Sibiu s-a tras inclusiv după ce a murit Ceaușescu; și pa, dupa asta când vedeam mitinguri mă treceau frisoane reci, de parcă făceam baie în Oceanul Arctic în pielea goală în timp ce beam bere rece și mâncam înghețată.

Și treceam mereu pe trotuarul celălalt.

Azi, fiind o zi specială (trei căzuți dintr-o lovitură de paletă de muște!) și pe principiul ”fă în fiecare zi ceva de care te temi” (așa m-am și însurat, de altfel), mi-am luat inima în dinți și am ieșit pe ștrase. Ascunzîndu-mi tremurul mâinilor cu fraze: jos toți! Facem revolucion! Hai, gajici, care vreți să fiți Ecaterina Teodoroiu?

Pentru că, din ce știam eu, fiecare revoluție are fecioara ei care conduce poporul către victorie la bustul gol, și de-abia așteptam să o văd.


Un sfat de viață cât o sută: urmați sânii (sursa) (și sursa sânilor)

Eram pe la vreo 100 de oameni în Piața Unirii  când am ajuns (pentru cei care nu sunt din Cluj – o piață din Cluj, pe nume Unirii), care strigau destul de anemic (v-am mai spus, lipsa de calciu ne va distruge neamul nostru DAC!!!). Am descoperit acolo vreo câteva zeci de prieteni și cunoștințe pe-acolo, unii cu care nu mă mai văzusem de ani buni. Îl văd și pe Mihai Goțiu, care nu conducea nimic: numai stătea, se uita și fotografia și zâmbea, de zici că eram copiii lui.

Și pe Lucian Mândruță, îmbrăcat în cea mai attention whore geacă a cuiva din piață, zici că era drumar asfaltator de noapte!

IMG_5286
Geaca lui strălucea suficient, nu mai era nevoie de reflector

Mulțimea începe să se miște. Plecăm din Piața Unirii pe strada Eroilor (pentru neclujeni: o stradă din Cluj căreia-i zice Eroilor), ne oprim, zbierăm iarăși! Dau în mulțime de Sergiu Crăciun, rusul al cărui bunic turdean (ca Andra) s-a stabilit în Rusia după război, iar el așa de tare s-a îndrăgostit de România, că vine în fiecare an aici și stă câteva luni! Și a învățat și limba română și a scris cărți despre România.

Și la noi în Rusia a avut loc un incendiu într-un club acum câțiva ani, au murit 150 de oameni. Dar la noi nu și-a dat nimeni demisia. Plus că asemenea demonstrații nu vei vedea în Rusia niciodată. România este mai bună ca Rusia!

Ajungem la catedrală, după ce mai devreme se scandase ”Daniel, Daniel, Du-te după Viorel”! și ”Vrem spitale, nu catedrale!” Mă ia așa o gheară la ficat, gândindu-mă că poate ne apucăm să-i porcăim pe preoții care stau înăuntru, că-i persecutăm gratuit, numai pentru că există, și că vor plăti ei oalele sparte de Daniel. Din fericire, n-a fost cazul.

Lângă prefectură, oroare! Un BMW cocălăresc cu numere de Gorj (”județul lui Ponta!” chicotesc cei din jur) este prins în mulțimea de demonstranți. Cum demonstranții nu dau semne să se grăbească (ardeleni, de!), BMW-ul încearcă să forțeze nota și să iasă din încercuire. Cineva-i aruncă niște ceai? cafea? pe parbriz. Șoferul are prezența de spirit să nu iasă afară, continuă să forțeze și scapă din încercuirea vrăjmașă. Cu bine.

IMG_5304

La prefectură, delir! Se scandează minute lungi, autobuzele blocate claxonează la unison, manifestanții aplaudă și aclamă… până bubuie o petardă. Se strigă: ”fără violență!”

IMG_5306

Apoi se merge către primărie.

Pe Memo (pentru non-clujeni: o stradă din Cluj care se cheamă Memo, după numele unui roboțel din desene animate) se aude o sirenă: ceva ambulanță gonea către spitale. Ați văzut vreodată 4000 de demonstranți făcînd culoar instantaneu pentru ca să treacă ambulanța? Băi, fascinant!

Se ajunge la BCU, se ține din nou un moment de reculegere. Apoi lumea scandează din nou, se agită steaguri, se ridică pancarte.

Tura viitoare o să vin la protest cu ciorapi mai groși, chiar dacă la fel de desperecheați; că mi-a fost cam friguț. Pentru că o să-l rog pe bunul meu prieten Mirel Palada să-și convingă Victorașul să-și retragă demisia ca să și-o mai dea o dată, că se pare că România s-o simțit bine când o plecat pesedelul ăsta rău de gură.

Acum așteptăm ca numele paginii de Facebook www.facebook.com/VictorPonta să se schimbe în www.facebook.com/PariuriSportive sau www.facebook.com/jocurionlinegratis!

12 lovituri, dă-i și tu!