Pentru beutură nu te uiţi la ban in Iran

Deci un operator mare de telefonie mobilă din Iran s-a dat de trei ori peste cap şi şi-a tras un inginer mexican (denumit în continuare el cabron).

Nu, nu cred că-i bine. Staţi un pic să reformulez.

Un inginer mexican el cabron s-a dat de trei ori peste cap şi s-a angajat la un operator de telefonie mobilă din Iran.

Aşa sună mai bine.

Contractul era pe bănuţi OK. Că prin ţările alea se câştigă bine dacă ai ceva calificare; chiar şi şeicii am auzit că au salariu OK.

Atâta numai că în Iran s-ar putea să ai o surpriză neplăcută dacă eşti ghiaur, ca noi, şi-ţi plac şpriţurile, ca mie: deci nu prea apuci să te dedai la beuturi fermentate şi apoi distilate. Deci nu este voie, da? Aman, nu dă voie Allah, băutură spurcată. Dar dacă eşti ghiaur, nu dreptcredincios, poţi merge la ambasada ţării tale, ei îţi dau o hârtie, cu ea mergi la magazinul special de beuturi şi-ţi poţi cumpăra licori care înnegresc ficatul; alt chip nu este să îţi poţi înmuia buzele în trozneală, că-ţi decupează ăia membrele.

Contractul pe care-l semnase el cabron al nostru cu operatorul iranian era pe trei luni. Reînnoibil.

Trei luni pot rezista fără tequila, şi-a zis el cabron. Iau câteva mii de dolari după un trimestru şi apoi caut următoarea provocare pe mapamond a tinerei mele cariere!

Trei luni au trecut, iar apoi operatorul iranian a dorit să reînnoiască contractul cu el cabron. Şi a plusat cu nişte sute de dolari pe lună.

Prins în mreaja câştigurilor, el cabron a acceptat. Şi a mai petrecut alte 3 luni într-o uscăciune sahariană, fără nici un lichid cu grade în pahar, numai cu limonade şi ceaiuri arăbeşti.

După încă trei luni, operatorul iranian aproape că şi-a dublat oferta, iar el cabron maxicano nu a putut rezista nici de data asta.

A trecut un an de zile, el cabron făcea o căciulă de bani pe care nu avea pe ce-i cheltui!

Şi, într-o zi de vineri, a simţit că nu a mai putut.

Şi-a cerut o zi liberă de la muncă, s-a suit în taxiul iranian şi a dat fuga-fuguţa drept la ambasada mexicană din Teheran.

Unde s-a dus în audienţă la ceva ambasador consular. Căruia i s-a plâns cu lacrimi în ochi şi i s-a confesat ca unui frate! Sau ca unui psihoterapeut.

5 minute mai târziu, un conţopist consular înţelegător i-a înmânat o hârtie specială.

Cu hârtia specială în mână, cu lacrimi în ochi de emoţie, el cabron s-a dus glonţ la magazinul special de beuturi care vindea alcool pe bază de hârtie specială.

A întrebat acolo dacă magazinul face home delivery.

I s-a răspuns că da.

A scos cardul. Şi a început să cumpere la alcoale de parcă a doua zi năvăleau talibanii, iar Allah preamilostivul însuşi îi luase minţile! Tequila, votcă, whiskey, gin, coniac; o colecţie impresionantă de sticle de absint de la mai mulţi producători, plus Jaggermeister; scotch, bourbon, mai multe tipuri de lichioruri, nişte vermuturi şi rachiuri de struguri şi alte fructe, o sticlă de rom; vinuri din mai multe porgorii; ba s-a lăcomit şi la nişte limoncello, cică să-i fie de digestiv.

Bonul de casă arăta o sumă mare chiar şi pentru o ţară bogată: vreo $1.000. Americani.

Pe care el cabron i-a plătit fără să clipească.

După care a mers acasă cu camioneta de home delivery şi a beut toată beutura aia în următoarele luni în care a stat în Iran; apoi, cînd şi-a terminat beutura, nu şi-a mai reînnoit contractul. Şi a plecat mai departe în lume, să-şi urmeze destinul.

Şi acum, uitându-se înapoi fără mânie, nici în ziua de azi nu regretă investiţia făcută!

Ştiu asta pentru că am discutat cu el săptămâna trecută.

fermentatefermentate
11 lovituri, dă-i și tu!