Pensia mea pe-un telefon

– Alo? Alo!!! Alo??? Nu se-aude, dragă! îi zice Gropăroaia lu’ Gropăroiu.
– Alo, mama? No servus! zic eu.
– Cred că are ceva telefonul, continuă mamaşa discuţia cu soţul ursit ei.
– Mamăăăăă! V-aud! strig eu.
– A! Stai că se aude. Alo! Alo!!!
– Da, mamă, servus.
– Alo!!!!
– V-AUUUD! Seeeervus! strig eu.
– Alo, Groparu?
– Da, mamă, io! Servus, ce faceţi?
– Servus. Ce faci?
– Bine. Voi?
– ….
– Alo! Mamăăăăă!
– Da. Facem bine.
– Da? Cât de bine?
– …

Înjur în gând.

– Faceţi bine? repet.
– Da. Auzi, Gropare…
– Da, mamă dragă…
– Auzi…
– Da, AUD!!!!!
– Să ştii… să ştii că suntem foarte supăraţi pe tine. Aşa să ştii.
– De ce, tu mamă?
– Că nu ne faci abonament! Şi nu ne iei telefon din ăla colorat!
– Tu, mamă… v-am mai spus, e vară, e sezon mort, şi când văd ce oferte au la Orange îmi vine să bufnesc în plâns! V-am zis să mai aşteptăm oţâră… plus că la ce vă trebuie vouă ecran color? Că poze nu faceţi, MMS-uri nu primiţi…
– Lasă tu! Că toată lumea are ecran color, numai noi nu! Şi toţi au 1000 de minute în reţea, numai noi avem numai minute naţionale de la Vodafon…
– Tu mamă… da’ voi vorbiţi pe fix mult, la ce vă trebuie minute în Orange?
– Da! Că nu am mai avut răbdare să ne duci tu cu vorba, şi ne-am cumpărat telefon!
– Ce??? Ce telefon?? Nu v-am zis că vă iau eu unul bun?
– Tu tot zici tăt felu’. Da’ noi nu mai avem răbdare!
– Şi ce telefon v-aţi luat?
– Cum, ce telefon? Mobil! zice mama, serioasă.

Mie, uneori, îmi vine să înghit telefonul. Cum ce telefon? Ăla mobil!

– De unde? zic.
– De la amanet! zice mama.
– DE LA AMANEEET??? Cu câââât! întreb.

Scrâşnesc din dinţi.

– Un milion jumate, zice mamaşa, vioaie.
– Un milion jumate! strig eu.
– Da. Ia stai… Gropăroiule, ia zi-mi ce scrie pe el…
– Un milion jumate! nu-mi revin eu. Un milion jumate pe un telefon secăn!
– Da, stai să îţi spun ce scrie pe el… scrie Siemens. Na! Zi-mi… e bun?

29 lovituri, dă-i și tu!