Mama

Zilele astea, mama Gropăroaia e în oraș să se caute pe la câțiva doctori mai de la Cluj. Mama.

Merge nievasta cu ea la spital, rezolvă totul, aflăm că suspiciunea noastră nu era fondată, mama e sănătoasă tun. Mama.

Vin să o preiau de la spital și să o duc la hacienda gropărească din frumosul Florești, mama. Pe drum sunăm neamuri, familie, prieteni, să le spunem că totul e OK. Euforică, mama.

O depozitez în fața blocului. Se îndreaptă către interfon. Eu o urmăresc din priviri, să o văd intrată în scară în regulă.

Caută numărul apartamentului gropăresc, că nu-l știe pederost, să-l sune pe tata Gropăroiu, care o aștepta ca și când. Pe mama.

La intrare nu avem lista cu locatarii, așa că se uită la mine întrebătoare. Eu îi fac semn prin parbriz cu numărul apartamentului: o mână o țin sus cu două detege, apoi ridic ambele, cu șase degete. Apartament 26.

Mama vede, își ridică și ea când două degete, când șase degete, și începe să le fluture frenetic în fața senzorului de interfon, și se miră că nu se deschide.

Încă euforică mama.

6 lovituri, dă-i și tu!