Liceul Sincai nu este Charlie

Monday, 2 March 2015, 2:14 | Categoria : Semi-intelectual angajat
Taguri : , , , , ,

Derulez un pic înapoi la perioada în care Groparu preda engleză şi franceză la Cluj într-o modestă şcoală de periferie unor elevi care – surpriză! – nu prea se omorau cu fântânile de înţelepciune pe care proful le deşărta cu pasiune în faţa lor. Ba chiar aruncat cu persiflări de genul
– Domnu’ profesor, da’ dumneavoastră ce salariu aveţi?
– Ce salariu, sau cât câştig?

200 de lei, atâta era salariul meu. 200 de lei cu tot cu sporul de dirigenţie. În acelaşi an (2003) am părăsit învăţământul pentru un job în IT, pe un salariu de 300 de dolari şi bonuri de masă. Mai mult decât directoarea şcolii unde predasem, cu toate gradele, indemnizaţiile şi sporurile ei.
– Salariul e una, dar eu câştig din mai multe surse, le ziceam. Când termin cu voi predau şi la facultate, iar în timpul liber fac traduceri.
– Şi câştigaţi bine?
– Păi suficient cât să-mi permit să stau în Cluj! le ziceam, mândru de mine.
– Şi aţi învăţat mult ca să ajungeţi la nivelul ăsta?
– Păi am cam mâncat cărţile.
– Da’ domnu’ profesor…

Pregătiseră de mult întrebarea asta, că-i vedeam cum mustăcesc de nerăbdare:
– Da’ Becali… Becali câtă şcoală o făcut? Şi cât câştigă el?

La întrebarea asta nici acuma nu ştiu ce să răspund, pentru că nici măcar ultimul argument pe care l-aş putea flutura sub nasul lor (“da, dar eu măcar dorm bine noaptea!”) nu mai este valabil: ora la care scriu postarea asta este 5 dimineaţa, pentru că insomnii de stres. Şi azi e sâmbătă. Şi pun pariu că fix acum Becali doarme mai bine ca mine.

În fine… cert este faptul că cea mai grea clasă cu care am avut de-a face era clasa a şaptea. A cincea şi a şasea erau copii drăgălaşi (mai ales că le eram şi diriginte, îmi erau ca frăţiorii şi surioarele!), a opta erau speriaţi de bomba admiterii la liceu, dar a şaptea erau nici-nici. Cum ar veni, problemele adolescenţei, dar fără sperietoarea capacităţii, orice le era permis, lumea e a lor!

Şi proful încerca din răsputeri să-şi predea lecţia la franceză într-o zi de joi, de pe la ora 2, când cheful lor de studiu era sub zerozerograde. Şi… no, ca copiii: întreruperi, bileţele, vociferări… proful încearcă fără succes să-i domolească, îi mai roagă, îi mai ameninţă… n-ai cu cine!

Şi atunci, proful le administrează cu blândeţe una din lecţiile grele şi nedrepte ale vieţii:
– Scoateţi o foaie de hârtie! Acum.
– Haaaaai, dom’ profesor…

Se şterge tabla şi dom’ profesor le dă extemporal din exact lecţia pe care nu terminasem să o predau. Fraţilor, dacă ştiţi deja materia, că de-aia faceţi gălăgie, înseamnă că vă pot verifica. După cum spuneam, viaţa e dură.

Cum era şi firesc, urmează o ploaie de 2 şi de 3. Pe care proful ameninţă, foarte serios, că-i va trece în catalog.

Şi urmează revolta. Greva. Vă rog să mă credeţi, şi acuma mi se face pielea de răţuşcă când mă gândesc!

Elevii se ridică toţi în picioare şi nu mai doresc să se aşeze, în semn de protest. Proful sare în picioare: ce-nseamnă asta?
– Grevă! mi se zbiară.
– De ce? fac eu pe niznaiul.

Urmează un vacarm de gâşte furioase. Proful îşi ridică braţele a pace:
– Nu toţi deodată! Sunt dispus să discut cu liderii voştri desemnaţi.

Vacarmul continuă (noroc că-n ziua aia “prietena” mea directoarea avea “zi de inspectorat”, adică stătea bine-mersi acasă, la telenovele). Cei câţiva care fac zgomot de dragul zgomotului sunt potoliţi rapid de prof cu ameninţarea că le va trece pe bune notele de la extemporal în catalog. În cele din urmă, trei elevi sunt aleşi, în urma unui proces democratic de vot, drept reprezentanţi.
– Cei trei sunt rugaţi să rămână în picioare ca să negociem, ceilalalţi vă rog să vă aşezaţi!

Copiii protestează, dar proful nu cedează:
– Greva se suspendă pe perioada negocierilor. Vă fac o concesie, aştept şi din partea voastră un semn de bunăvoinţă!

Clasa se aşează, mai puţin liderii de sindicat. Proful îşi ia o morgă severă:
– Vă ascult.

Toţi trei vorbesc unul peste celălalt, peste ei zbiară cei din bănci… proful îi întrerupe:
– Sunt dispus să negociez cu voi după ce-mi prezentaţi o listă oficială de revendicări! Vorbiţi între voi, ajungeţi la un consens şi doresc un document scris pe marginea căruia putem discuta.

Altă lecţie. Vreo 15 minute s-au strâns toţi în jurul liderilor ca să-şi formuleze nemulţumirile. Proful intervine ocazional pentru a le recomanda să scrie data, să pună un antet, să se semneze… ce mai! Ca la carte.

Mi se prezintă documentul, începem negocierile. Negociem până când proful le mai administrează un upercut (câtă neîndemânare…):
– Da’ voi… ăştialalţii care aţi luat 9 şi 10, nu vă doriţi să trec notele în catalog?
– Ba daaaaa!
– Îmi pare rău, le zic liderilor, dar nu pot trece numai o parte din note în catalog. Asta ar fi discriminare, şi Constituţia o interzice!

Scandal din nou, tocilarii doreau nota în catalog, ceilalţi nu… preiau cuvântul:
– Băi copii! Ori sunteţi un monolit, ori declar protestul ilegal! Rezolvaţi cu spărgătorii de grevă, dar fără ameninţări, şi reveniţi la masa negocierilor uniţi toţi ca ununul, ori suspendăm şedinţa şi conducerea va proceda în consecinţă!

Ce a urmat… chiar nu mai contează, normal că nu le-am trecut notele alea rele în catalog, normal că am rămas prieteni şi am jucat mai departe fotbal în curtea şcolii în pauze, normal că i-am presat să-mi spună dacă mi-au dat vreo poreclă, şi după ce am insistat elevii cărora le eram diriginte mi-au spus că porecla mea era “Varză”, pentru că seamănă cu numele meu de familie… şi am râs pentru că e cool să ai o poreclă, arată că eşti un brand, numai copiii cool au porecle.

Şi am avut şi elevi împotriva cărora directoarea mi-a ordonat în consiliul profesoral să le scad nota la purtare pentru că au fumat sau nu mai ştiu ce alte blestemăţii au făcut, şi m-am făcut că plouă, şi apoi s-o dezlănţuit jihadu’ pe capul meu, că o trebuit să schimbe retroactiv procesul verbal de la şedinţa în care eu zisesem că da, le scad nota, dar nu le-am scăzut-o… şi am avut şi elevi care au fugit de la ore ca să se uite la filme nedifuzate în cinematografe, şi m-am făcut că plouă, pentru că nu prea cred în pedepse… după cum am mai zis, am făcut cu siguranţă şi greşeli cu ghiotura, dar am încercat să le dau cât mai mult din mine cu putinţă. Necondiţionat, ca de la frate mai mare la frăţiori şi surioare. Mai mult ca sigur că dacă aş fi rămas în sistem, sistemul m-ar fi învins şi m-ar fi abrutizat, aşa că nu prea pot da cu piatra foarte mare după profesorii care iau măsuri de băgat pumni în gură.

La liceul Şincai din Cluj nişte elevi au făcut meme-uri cu profesorii şi le-au publicat pe grupul lor de Facebook. Cam slăbuţe meme-urile: abia am schiţat un zâmbet de depresiv când le-am văzut pe cele mai reuşite. Dar, în loc să se simtă ofensaţi de reputaţia de şpăgari a inspectorilor de la Cluj, de lefurile jignitoare, de ifosele unor părinţi şi în general de compasiunea cu care sunt întâmpinaţi de interlocutori în momentul în care îşi divulgă ocupaţia, profesorii vizaţi s-au simţit jigniţi fix de aceste meme-uri şi, invocînd dreptul la viaţă privată, dreptul la demnitate şi la imagine, au pornit jihadul împotriva vinovaţilor. Rezultatul – două exmatriculări, 60 (!) de note scăzute la purtare.

Buba este, fireşte, mult mai groasă. Ţine, în primul rând, de părinţi prea ocupaţi ca să mai aibă o relaţie personală cu copiii lor, blestem care planează asupra tuturor familiilor pe care le cunosc. Ţine de subfinanţarea sistemului, de greutatea de a câştiga respectul unor elevi extrem de bine informaţi şi extrem de greu de impresionat, ţine de lipsa unei organizări a părinţilor pentru a lupta la unison pentru binele elevilor (asociaţiile părinţilor oferă strict cadru legal pentru şpaga numită fondul clasei, oricât de ilegal ar fi acesta), ţine de mafiile din sistem care propun manuale extrem de dificile pentru a-i aduce mai apoi pe elevi încolonaţi la meditaţii etc. etc. etc. Şi peste toate tronează, găunos, spectrul miniştrilor educaţiei din ultimii mulţi ani, pentru că ai noştri aleşi nu au fost în stare să cadă de acord asupra unor direcţii esenţiale pentru dezvoltarea patriei noastre (educaţie, sănătate, transport, energie ş.a.m.d.), direcţii care să fie urmate indiferent de cine este la putere, ci şi-au pierdut nervii şi nouă viitorul în certuri de mahalagioaice penale.

Cu unul din profii de la Şincai am fost coleg de cameră în facultate, şi este unul din cei mai inteligenţi oameni pe care-i cunosc. Cu una din profele lor am fost coleg de facultate, la secţii comune, şi este, din nou, un om cu minţile-n cap, genul care mi-aş dori să-i fie dirigintă la Gropărel. Dar ce ne facem cu dinozaurii din sistem, cu profesorii eşuaţi în funcţii? Cum răspundem provocărilor lumii moderne, în care copiii ar trebui încurajaţi să se exprime şi să creeze cât mai liber fără altă frică decât aceea că ceilalţi vor râde de ei dacă debitează prostii? Care mai este diferenţa dintre noi şi mujahedinii din ISIS care acum câteva zile distrugeau statui vechi de 3000 de ani în oraşul irakian Mosul numai pentru că statuile aveau alte păreri decât ei? Oare dacă elevii şcolilor private ar face la fel, n-ar păţi oare şi ei la fel? Asta în timp ce în ţările nordice (vrem, nu vrem, sunt etalon de prosperitate) se desfiinţează sistemul de clase bazat pe vârstă, sau predau 3 profesori la oră, sau se dau note abia în clasa a opta, sau profii univi cu doctorate la Cambridge sunt luaţi la per tu de studenţi. În ăstimp, noi ce facem? Continuăm să-i pedepsim cu măciuca pe copiii noştri pentru asemenea abateri? Le sădim umbra fricii de pedeapsă la vârsta la care sunt cei mai creativi?

Delfinii cu care am dansat în #tendubai au fost dresaţi prin stimularea comportamentelor pozitive şi neîncurajarea comportamentelor greşite. Nu sunt adeptul libertăţii de exprimare care-ţi permite să-i porcăi pe alţii şi valorile sau crezurile lor (de orice natură ar fi ele – religioase, sexuale, etice etc.). Da, elevii au greşit: hate speech is not free speech. Dar de ce nu le oferim şi noi, nu ştiu, şansa de a-şi recâştiga locul în liceu după o asemenea greşeală printr-un stand-up comedy cu adevărat amuzant, făcut în faţa profesorilor şi colegilor? Poate copiii respectivi nu sunt obraznici, poate sunt pur şi simplu umorişti. Poate că, în loc să-i pedepsim, ar trebui să-i îndrumăm spre avocatură, spre jurnalistică, spre politică sau habar n-am ce, sindicate.

Imediat după revoluţia din ’89, am scris pe peretele şcolii “Jos Florescu” (proful de română). Cancelaria a luat foc, era o perioadă de “jos toţi”, s-a pus şi atunci problema exmatriculării elevului Groparu în consiliul profesoral, norocul meu că le era tuturor frică în perioada aia şi s-au mulţumit să-i explice elevului Groparu că nu e OK ce a scris. Elevul Groparu a înţeles şi a mers mai departe, ne-exmatriculat, şi a urmat chiar facultatea pe care proful Florescu a terminat-o. Şi acum întrebarea mea este: oare ce s-ar fi ales de elevul Groparu dacă ar fi fost exmatriculat la vârsta de 13 ani?

19 lovituri pentru “Liceul Sincai nu este Charlie”

  1. 1Belle dImagination

    Ar fi avut o carieră fulminantă în antreprenoriat şi l-ar fi bătut pe Becali la fund?

  2. 2Gigi

    O abordare interesantă a unei probleme cu adevărat serioase!

  3. 3Bula

    Ce s-ar intampla daca si elevii ar da note ?
    Pentru invatatori, profesori, politicieni, parinti etc . . .
    Si notele ar trebui argumentate, in scris, unul cate unul !
    Ar fi suficient un site dedicat, dar care ar putea sa faca (in background) inclusiv clasamentele.
    Am impresia ca, morcovul hochstazean ar fi omniprezent inclusiv in politichie, chiar daca rezultatele ar fi doar “informative”.
    Power 2 the people, sec. 21 !

  4. 4alunelu

    @Bula: Exista, se numeste calificative.ro. Nu cred ca tremura vreun prof din cauza lui.

  5. 5Groparu

    @ Belle d’Imagination: probabil, dar pierderea pe care ar fi suferit-o blogosfera din estul Europei ar fi fost… deci mă-nțelegi.

  6. 6luminita

    De la Bazavan, Varza?
    Hmmm…mai degraba Barza. 😆

  7. 7Groparu

    @ luminita: știi, mi-era nițel peste poate să m-apuc să le sugerez eu ce porecle să-mi pună.

  8. 8alexnicolae

    Legat de lipsa de comunicare, o explicatie motivata de ce elevii romani obtin doar 3p (fata de maxim 55p) la testul PISA, la matematica; testele/metodologia, profesorii vorbesc alta limba. Normal ca elevii sunt frustrati..
    articolul:
    http://service.laptop-direct.ro/comentarii-simularea-testului-evaluare-nationala-2015-matematica/

    Oare unde se pot exprima copii in scoala? Ii intreaba cineva la sfarsitul lectiei cum li s-a parut lectia? care e parerea lor ?

  9. 9Belle dImagination

    Gropare, blogosgera cred că te-ar fi chemat oricum şi oricâţi bani ai fi avut. Dar nu cred că ar mai fi fost vreun Usturoi.

  10. 10ela

    Copilul merge la scoala sa invete, sa se instruiasca,sa-si dezvolte aptitudini si cunostiinte noi; educatia se face acasa cu mami si tati! Si tot acasa se invata si respectul !

    Profesori incompetenti au fost si vor fi, asa cum exista dintotdeauna sefi incompetenti ba chiar si prim-ministri si presedinti de tara!

    Ii punem din nou la zid, sau ne insusim notiunea de respect?

  11. 11Carmen

    Si mie mi se par extreme consecintele …2 elevii exmatriculati, cativa cu nota 4 la purtare!

    Pe de o parte ii inteleg pe profi …sistemul si salariile lor sunt bataie de joc.
    Nu sunt respectati nici de politicieni (care ne fura pe fata), de multe ori nici de parinti
    si nici de elevi 🙁

    …dar cred ar putea canaliza energia si creativitatea acestor elevi spre lucruri folositoare.
    Daca folosim crizele pentru a schimba si imbunatati lucrurile poate ca am progresa putin 😐

  12. 12Iulian

    @Carmen Consecintele nu sunt extreme deloc, am vazut exmatriculari si scaderi de note la purtare pe motive mai putin serioase decat acesta. Ce-au facut ei nu implica deloc energie si creativitate, e doar mistocareala ieftina invatata pe 9gag, plus lipsa totala de respect. Energie si creativitate ar fi insemnat o revista publica sau ceva sceneta in care exista o doza de umor fin la adresa profesorilor (am facut asta cu profesori destul de exigenti, intr-o unitate de invatamant in care sanctiunea aplicata ar fi avut urmari mult mai serioase decat exmatricularea, si am avut parte de ras copios si aprecieri). Abia atunci o sanctiune de genul asta ar fi fost extrema.

  13. 13Ursu

    S-au suparat ca vacaru’ pe sat!
    Si ca orice neam prost care se respecta, s-au facut de ras nu doar in satul (scoala) lor. Acum rade toata planeta de ei!
    Cand dinozaurii astia o sa invete ca scoala este a copiilor si pentru copii, nu a lor (a profesorilor) o sa se rezolve cate ceva in cloaca asta de spagari, plina de gunoaie, numita pompos “invatamantul romanesc”.
    Cand aia care se simt jigniti, au posibilitatea sa se razbune direct pe copii si sa ia “decizii si masuri” impotriva lor, ceva e tare putred.
    Gogosile astea cu incalcarea “dreptului la viaţă privată, dreptul la demnitate şi la imagine” le hotaraste doar o instanta de judecata.
    Iar in freedom of speech se incadreaza orice caricatura indiferent ca ne place sau nu.
    Deocamdata, am inteles ca sunt cativa parinti mai destepti care vor contesta in instanta deciziile arbitrare ale “intepatilor”.

    PS Ma lamureste cineva de ce inca mai exista in scoli intrari si toalete “ale profesorilor”?

  14. 14Maria

    pentru a evita o mulțime de situații delicate, e foarte bine că există toalete „ale profesorilor”, dar dragă Ursu, nu cred că poți fi „lămurit” pe nicio temă legată de învățământ.

  15. 15alina

    Am vrut ieri sa scriu un comentariu, dar iesise un inceput de roman si am renuntat. In plus fata de tot ce s-a mentionat, as adauga ca ar fi intelept ca profesorii sa nu uite niciodata ca toti copiii testeaza limitele. Si ca fiecare generatie va face acelasi lucru ca cei dinaintea lor, oricat de blazati, acriti si lehametiti ar fi profesorii, nu e ca si cand, odata limitele trasate pentru o generatie, urmatorii vor sti exact pana unde sa forteze.
    Si in calitate de mama si de fost cadru didactic, sunt de acord cu Ela. Am vazut prea multi parinti care-si lasa copiii la poarta scolii pe principiul, spalati-va pe cap cu ei, e treaba voastra de acum, treaba mea s-a incheiat aici.

  16. 16Marian S

    Nouă, băieţilor, ne plăcea o profă din liceu. 🙄
    Noroc că tipa (dimpreună cu alţi colegi ai ei) îşi dădea singură seama că e “trăznet“, altfel toţi băieţii am fi avut 2 la purtare, la cum ne curgeau balele şi ni modificau pantalonii într-un mod ciudat. 😯 😳

    Iar dacă ar fi plecat şi urechea la dialogurile noastre… :mrgreen:

  17. 17ces

    La ce rimeaza, milostiv, sa nu te duci cu sacul.

  18. 18ErRon

    Sincer, am aşteptat opinia ta în legătură cu acest subiect.
    Îmi place tot ceea ce ai scris, cu decenţă, cu suflet, cu argumente.
    Nu sunt de nici o parte, dar, ceea ce eu am învăţăt, teoretic, pe vremea comunismului, generaţiile actuale pot aplica şi sunt obligate, de calitatea de om, să aplice: libertatea mea se termină acolo unde începe libertatea celuilalt!
    Iar democraţia se bazează pe respectarea unor reguli.

  19. 19Nicoleta

    Si uite Radule cum mi-am adus aminte de copiii pe care incercam eu sa ii invat franceza dupa un an de fotbal in curtea scolii cu tine:))

Scrie cu pipi pe zid

NOU! Acuma poți scrie cu fețe galbene!



Parteneri (da' nu de pat!)