Lacomul nu zice “ajunge”, Mississippi-n gura de i-ar curge

Nu ştiu dacă vă uitaţi pe History Channel, la Pawn Kings Las Vegas; eu, unul, mă uit de fiecare dată când am ocazia, prilej pentru Gropărelu’ să-şi bage lame de bărbierit sub pleoape şi să bea Domestos.

Aşadar, magazin serios de amanet din State, primesc cele mai aiurite chestii de care scapă oamenii care au nevoie  de bani. De regulă, negocierile sunt aprige, limbajul nonverbal face toţi banii, obiectele au istorie în spate, ce mai, un deliciu de emisiune.

Între mulţii clienţi care amanetează puşti vechi, documente de pe vremea Războiului Civil American şi caşchete de poliţişti sovietici (!), vine o damă să vândă o broşă în formă de păianjen crăcănat.
– Mno, zice amanetul, în americăneşte; ce avem noi aici?
– O broşă în formă de păianjen crăcănat, zice doamna.
– De unde o ai?

Amanetul trebuie să se asigure că marfa nu e furată.

– Este a mamei mele, mi-a făcut-o cadou acum 400 de ani. Uitasem de ea, am descoperit-o într-un sertar.
– De ce o vinzi?

La întrebarea asta mulţi o muşcă, şi o muşcă rău. “Am nevoie de bani” se traduce automat printr-o ofertă de preţ din partea amanetului cu 30% mai mică.

– Apăi mie nu-mi plac păianjenii, zice doamna. Mi-i frică de ei că opt picioare, 8 ochi şi mută fuşte.
– Aha, zice amanetul.

Se uită la broşă cu proprii lui ochi.

– Şi câţi bani vrei pe ea?
– Apăi… zice doamna. $2.000.
– Aha, zice amanetul.

Scoate un monoclu ochean din ăla de bijutier, şi examinează.

– Wow, zice. Fabergé!
– Faber-what? întreabă grăsanu’ de fiu-său.
– Faber-who? întreabă doamna.
– Fabergé! Nu aţi auzit de Fabergé?
– …
– Deci Fabergé o fost bjutierul casei regale ruseşti. Le-o făcut numai chestii valoroase, gen ouăle alea Fabergé care costă milioane de dolari. Bijuteria asta este probabil făcută înainte de revoluţia din Rusia, deci are aproape 100 de ani; văd aici pe ea aur, argint, safire, rubine şi diamante.
– Wow, zice doamna. Deci vă interesează?
– Da, zice amanetul.

Apoi oftează: pentru că era în faţa camerei de luat vederi, şi nu putea face ghiduşii.

– Am însă o veste proastă: nu vă pot da $2.000 pe ea.
– Nu? întreabă doamna.
– Nu, nicidecum; din păcate, am o conştiinţă şi nu vă pot da $2.000.
– Da cât puteţi să-mi daţi? întreabă doamna.
– Vă dau $15.000.
– $15.000?????
– Dap, zice amanetul.
– Wow, zice doamna. Wow wow!

Stă o clipă. Mai se gândeşte şi loveşte:

– Da’ oare… nu-mi puteţi da $17.000?

Amanetul izbucneşte în râs.

– Tu doamnă, deci acum 3 minute vroiai să o dai pe $2.000. Tocmai ţi-am mărit preţul de aproape 7 ori, şi tu încerci să mai smulgi nişte bani în plus?
– Aşa-i, zice doamna. Aşa-i, scuze.

Apoi mai stă o secundă şi cântăreşte ceva cu un cântar imaginar.

– Da’… oare nu-mi puteţi da $15.500?

18 lovituri, dă-i și tu!