Joi, deci, e ziua cea mare

Haide să filmezi un film cu ilarianţii şi bloagherii! Viu, dară: când eşti invitat să fii guest star într-un film nu strâmbi din muci.

Muierea mea tocmai născuse. Şi în duminica în care am avut filmările trebuia să-mi iau nievasta din spital. Cu tot cu prunc.

Bă, vii după noi? (nievasta). Cum nu! Că doară de când de-abia aştept să v-aduc acasă! (io). Şi mă gândesc: externarea se va face pe la 4 după-masa. La 11 începem, la 1 am terminat cu filmările; la 2 îs acasă, am o oră să: fac LUNĂ în casă, să spăl vasele, să dau cu aspiratorul, să bag o tură la spălat, să schimb lenjeria de pat, să cumpăr cel mai mare buchet de lalele pe care l-a văzut vreodată Floreştiul, să umflu baloanele, să fac un duş, să gătesc nişte ficăţei de struţ la cuptor cu sos se vin din Chile, că i s-o fi acrit muierii de câţi cartofi o băgat la spital, ba poate mai rămâne şi vreme să dorm un pic şi să îi scriu muierii o felicitare, să ne uităm cu duioşie la ea când om fi la pensie!

Pe la 2: bă, nu ai uitat de noi, nu? (nievasta) Lăcrămioara mea de toamnă, dar cum să uit! Într-o juma de oră termin cu filmările şi vin! (Groparele)

După o oră jumate: bă, îmi vine să înjur! Eşti pe drum? Steluţa mea de la Mercedes, imediat pornesc! Pe bune!

După câteva zeci de minute: bă… nu mai zic nimic! Io plec din spital fără tine! Vai, crenguţa mea de măslin, dar sunt ca şi acolo!

Pe la ora 6, un Gropar spăşit intră în spital. Deci spăşit ca un ghiocel. Muierea se uită la mine ca o herghelie de balauri. M-ar fi dat la canibali să mă mănânce de viu de testicule.

Îi iau pe amândoi, de emoţie plec cu portbagajul deschis la maşină, noroc că mă opreşte un om de bine. Îmi duc familia acasă, înfrunt ochii ei sfredelitori ca sudura până ajungem. Era tăcere; dar privirea ei spunea romane de Tolstoi, cu “război” în titlu. Intrăm în casă: dezastru.

Într-o săptămână fără muiere, apartamentul arăta ca în Kosovo. Ciorapi în bucătărie; lenjerie intimă pe galeria de la perdea; firimituri prin pat, cu un pic de gem de mure. Lapte uitat afară cu 4 zile înainte; o roşie bine îmbrăcată în mucegai; şi nişte pâine verde de 8 zile în sufragerie.

Nici astăzi nu ştiu ce zeu hindus a ascuns de ea furculiţele cu care vroia să mă înjunghie. Da’ în sara asta ne-am uitat la ce film mişto am tras cu ilarianţii, Mişu, Crivăţ şi scumpii de la TVDeCe, sub mămicia lui Ionuţ Turda, şi am râs de ne-am rupt! Filmul îl vedeţi şi voi azi, joi, 18.11.2010, la ora 10 punt.

Update: ladies and gents, we’re online!

Sa nu va radeti de freza mea, asa arat eu cand ma joc cu masina de tuns oi.

39 lovituri, dă-i și tu!