Jermanica

Deeeeeeci. Sunt proaspăt revenit din Jermanica, ţara din lume unde locuiesc cei mai mulţi nemţi, în afară, bine-nţăles, de cimitirele din Rusia.

Io mă dau foarte greu dus din ţara mea, mai ales pentru alte ţări unde nu prea există blocuri.

Vreau sa stiti ca vreau să îi fac dosar penal la CEDO la ţara asta zisă Romunica (în care voi nu va bagati nici macar voturile) fincă are preturile mega mari. Deci MEGA mari. La electronice, la haine, la porţie de raţă cu salată de varză cu sfeclă la Weinachtsfest. Io, în Jermanica, ca o cocotă, am cheltuit o groaza de bani pe ţoale care m-ar fi costat dublu la voi, în România. Numa atâta am vrut io să vă zic.

Şi mai vreau să vă zic că Gropăroaia – mama, de! – rulează.

Faza 1 cu Gropăroaia în Germania:
Eram la sorella acasă, ne nemţăleam, bârfeam de una, de alta. La un moment dat o aud pe mamaşa cum urlă ca din gură de anaconda, de la mansardă, că plecase la ea-n cameră să caute CD-ul cu Elena Cârstea pentru sorella:
– Gropareeeeeee!!!!!!!!! EEEEEEEEEE!!!!!!!!!!!! Gropaaaaaaaaa-reeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Tulai pulai, zic io, iară o văzut mamaşa şoarec sau păianjen nemţăsc! O rup la goană, urc scările ca la olimpiadă, ajung sus, mamaşa stătea sprijinită cu coatele de pervaz, visa cu ochii deschişi, se uita la gară. Zic e clar, o fi muşcat-o vrun şparanghel, amu e-n anafilactic. Şoc anafilactic.

– Da, mamă! gâfâi io, disperat. S-o întâmplat ceva?
– Nu, zice ea, nimic. Am vrut să te chem să vezi şi tu cum pleacă trinurile din gară, uite, mamă ce trin frumos, uiteee…! Vezi, mamă, vezi trinu’?

Deci io am renunţat de mult să le demonstrez alor mei că nu mai îs chiar aşa copil, că nu prea reuşesc, şi nu ştiu di ce.

Faza 2 cu Gropăroaia în Germania:

Păpăm cina de final, cu famelia lu sor-mea, toţi nemţălăi cumsecade, mai ales cumnatu’, care o vinit la costum, deşi noi eram toţi în treninguri, da’ el e avocat şi mega-politicos şi neamţ şlefuit. Şi mestecăm noi la vinoase, înghiţim la raţă cu caise (!!!), bem noi ce bem, şi mama zice, în timp ce sorella traducea, fidel:

– Totuşi, voi, nemţii, nu ştiţi a vă distra. Deci habar nu aveţi. Uite ce sobri staţi voi. Uitaţi-vă numai la voi. Păi la noi, la Romunica, facem bancuri, râdem, mai spargem un pahar sau o farfurie de pământ. Voi numa staţi şi mâncaţi, sobri. Da, foarte sobri. Prea sobri, aş zice.

Am oprit-o până să nu pomenească şi de al doilea război mondial şi că ce or avut cu evreii, că nu ar fi fost foarte politicos.

Faza 3 cu Gropăroaia în Germania:

În avion. Uite, mamă, norii, Dortmund, ce fain se vede, zic, acolo e pomu de Crăciun, suntem la vreo 1000 m altitudine, imediat urcăm deasupra norilor, uite ce fain se vede soarele, deşi jos e înnorat. Stă mamaşa, se uită, oftează, se foieşte pe scaun, îşi aranjează pălăria (mama mea de fapt e-o doamnă), şi emană ideea:

– Ce chestie şi cu atmosfera asta…

14 lovituri, dă-i și tu!