În rest, rămâne cum am stabilit

Ce, mă, s-o întâlnit Nesimțirea cu Bunul Simț și iară o câștigat Nesimțirea?
Un coleg

Aţi încercat vreodată să convingeţi o maimuţă să mănânce cu furculiţa? Chiar dacă nu aţi avut ocazia, sunt convins că sunteţi de acord cu mine că e greu, mai ales dacă faceţi asta în faţa unui juriu de milioane de oameni şi tu eşti un fin expert gastronom, nu un dresor de maimuţe.

Cam aşa a fost şi cu dezbaterea de pe Realitatea din seara asta. Iohannis a făcut faţă decent câtă vreme limba păroasă a lu’ Ponta nu l-o umplut de bale. Încă sunt mirat cum de şi-a păstrat calmul atâta vreme, pentru că dacă eram în locul lui, cum zicea prietenul Serje (Serje, fă-ţi blog, frate!), l-aş fi pus pe Victoraş pe genunchi şi i-aş fi dat câteva palete la curuleţul dezvelit. Poate chiar multe palete.

Sunt primul care recunoaşte că Iohannis nu ar reuşi să facă din vorbe un bişniţar de valută. Nici n-ar putea să fraierească un samsar profesionist de maşini. Acuma, dacă voi vă doriţi un preşedinte şmenar, dacă voi credeţi că politica externă înseamnă să fraiereşti Obame şi Merkeliţe, atunci ştiţi pe cine să votaţi. Iohannis oricum nu este cea mai vicleană vulpe din politica românească, la fel cum nici Abrahalm Lincoln nu a fost cel mai chipeş preşedinte din istorie (chestie care l-ar fi costat scump în vremurile noastre profund audio-vizuale).

Concluziile pe seara asta:

1. Viitoarele dezbateri electorale de la TV vor fi redefinite pe baza a ce am văzut acum la Realitatea. Staff-urile de campanie vor cere ca fix ce s-a petrecut în seara asta să nu se mai repete. Părerea mea este că dezbaterea a fost anti-Iohannis, bine deghizată în imparţialitate:
– pentru că nu s-a trecut la ameninţări că se taie microfonul papagalului de Ponta decât după ce sasul îşi pierduse deja cumpătul (wtf, Klaus??? Nu te aşteptai la asta?) după 600 de întreruperi (wtf, Rareş? Nu te aşteptai la asta? A fost nevoie de o oră de întreruperi ca să îi ameninţi cu tăierea microfonului?)
– i s-a permis Laviniei Şandru să ridice intenţionat o mega minge la fileu lui Ponta
– s-a difuzat clipul cu Ponta în pauza publicitară, primul clip, de fapt (NU ar fi trebuit să aibă loc aşa ceva. Punct), iar clipul sasului numai la finalul pauzei
– persoana care se ocupa de cronometrul dezbaterii cred că suferea de tulburări bipolare
– Ponta rămâne la finalul dezbaterii în studio, dar se cară după nici o oră. Adică confisc spaţiul public dar, ca să nu vă supăraţi, plec ca să nu fie inegalitate în timpul de emisie. Genial! Mârşav, dar genial.

2. Sunt convins că sasul nu realizează nici acum ce i se întâmplă. Încă se miră de unde plouă cu gozuri şi aşteaptă cuminte să vină momentele civilizate de dezbatere de la televiziunile germane la care se uită el. Klaus! Trezeşte-te, iarna nu-i ca vara, România nu-i ca Germania.

3. Victoraş: mai shut the fuck up. Să dai cu bani în populaţie şi să inventezi biruri noi pot şi eu. Hai că ne-am săturat de aceeaşi placă cu băsismul, mercăl, ortodoxia şi alte cele. Ceva program real pentru noi, pentru economie, există? Sau suntem ocupaţi să golim barca de apă, dar nu ştim încotro plutim?

4. Klaus, ai făcut paşi de uriaş, dar îmi menţin punctul de vedere: fă un buyback şi un upgrade la echipa de PR. Vezi că ce ai făcut cu Sibiul nu ajunge! Apropos, de ce nu era Monica Macovei alături de tine, în studio?

5. Nivelul dezbaterii a trecut de mult nivelul bunului simţ pentru că disperarea este mare. A ambelor tabere. Cel mai relaxat, zic eu, este sasul, despre care nu se (prea) pot expune găinării. Dacă cineva îl execută, sibienii vor continua să-l voteze ca primar ca apucaţii. Pentru Ponta şi pentru PSD, pierderea alegerilor ar însemna nişte ani de puşcărie. Secole? Milenii?

6. Klaus! Era evident că vor încerca să te bată cu propriile arme. Politeţea (“aceste cuvinte nu vă fac cinste”, zicea Ponta; yeah, Ponta!), anti-programarea (“să vă spun acum regulile jocului!”, zice Rareş Bogdan, după ce deja Ponta răspunsese la prima întrebare), întrebările retorice camuflate mai departe între discursuri sterile (sasule, tu nu întrerupi ca să răspunzi, pentru că aştepţi ca interlocutorul să termine, dar afirmaţiile ridicole ale pesedelului sunt pe placul alegătorului cu IQ din 2 cifre, care rămâne cu afirmaţia neinfirmată în minte!), ce mai! Tu ai prevăzut măcar aşa un pic capcanele plagiatorului? Ai repetat în oglindă și apoi cu niște PR-iști dezbaterea asta de o mie de ori? Aveai la tine o listă de chestiuni nevralgice pe care te putea face și de răspunsuri plauzibile, gen să-i răspunzi că da, PDL a tăiat pensiile (deși nu este adevărat), dar PSD a chemat minerii, deci care-i mai rău?

7. Who the fuck cares about USL, o struțo-cămilă cu ideologie de zici că-i Biblie-Coran, inventată special împotriva unui președinte nebun? Și, că tot veni vorba de președinte…

8. …băi Băsescule, să sugi o ceapă pentru că laşi după tine numai teren pârjolit și o scârbă uriaşă faţă de forţele de dreapta. Tu, unul din cei mai capabili oameni politici din România, ai sacrificat 20 de milioane de români pentru fiică-ta, europarlamentarul dislexic, şi pentru blonda ta şi pentru apetenţa ta de gaiţă pentru ceartă. Puţină umilinţă şi gândire logică nu ţi-ar fi stricat, şi ai fi rămas bine mersi în manualele în istorie, pentru că şi fiică-ta, cu buzele alea, şi Elena, cu nurii ei, tot ar fi dus-o bine, cu sau fără funcţiile în care le-ai plantat. Ne-ai prostit şi ne-ai otrăvit 10 ani, te rog nu mai adu veci vorba de onoare: adevărul este că laşi în urmă multe frunţi încruntate. Şi pipiţele astea două şi gura ta spartă, vrei, nu vrei, sunt mai vizibile decât Voiculescu, Năstase, Copos la brutărie. Ești fericit acum?

În rest, rămâne cum am stabilit. Dacă votaţi preşedinţii în funcţie de papagal, sau în funcţie de cât de bine suportă lopeţi de rahat aruncate către ei, într-o lume în care orice decizie de politică externă presupune un mecanism atâta de complex şi de fool-proof (consilieri, Parlament, UE etc.), atunci NU VOTAŢI SASUL. Eu zic, însă, că IOHANNIS NU ARE CUM FI UN PREŞEDINTE MAI PROST, MAI CORUPT, MAI MANIPULABIL ŞI MAI MINCINOS DECÂT PONTA. Deja mi-am declarat public crezul – aşa este, când devii părinte devii automat şi mai implicat (am evitat, însă, cu delicateţe, să dau curs invitaţiei de a apărea pe site-ul lui Iohannis într-un clip de susţinător) – şi cred, în continuare, că nu votez răul mai mic. Știu, sunt milioane de oameni care şi-ar dori un altfel de candidat și vor sta acasă de ziua alegerilor: dar câtă vreme nu sunt implicaţi politic ei înșiși ca să facă ceva, ar face bine să-şi scoată deștiu din gură și să vină naibii la vot.

Nu mai am nervi de campania asta, de-abia aştept să se termine şi să revenim la hihihi-uri gropăreşti, dar mi-am amintit de clipul ăsta şi vă prezint nivelul dezbaterilor electorale nu în Germania, ci în Franţa (sora noastră latină care i-a ghilotinat fără regrete pe copiii revoluţiei sale care au luat-o pe arătură) de acum câţiva ani. De pe la minutul 2:43, dacă ştiţi franceză, vă recomand să urmăriţi cum arată cu adevărat o dezbatere într-o democraţie cu tradiţie, într-o scenă în care se ridică tonul – scenă definitorie în care zbieretele (decente, în comparaţie cu ale candidatului PSD) se pare că au costat-o scump pe Segolene Royal în ochii francezilor. Alte civilizaţii, pare-se, preţuiesc coerenţa blândă, nu răcnită, a ideilor.

PS: Şi o genială reclamă de la Depanero, mă-nclin în faţa cui scoate asemenea idei! LE: Nu e reclamă, e o glumă, dar nu mai puțin reușită.
ponta klaus depanero

LE: Frumos de la Petreanu.

50 lovituri, dă-i și tu!