Îl scot din portbagaj, în pădure, noaptea

Îl lovesc din nou, cu sete, o dată şi încă o dată, cu picioarele în burtă. E întins pe jos, pe frunze, şi se chirceşte ca un vierme.

Deja mă dor picioarele de cât am dat în el. Simt cum îmi zvâcneşte degetul mare de la piciorul stâng, mai demult fisurat într-un mic accident.

– Lasă-l, zice Zicu, încercînd să mă oprească. E terminat, îl omori.
– Dă-i pace, ajunge, se bagă şi Gaben, care ţine de şase să nu vină careva. Îl lăsăm aici aşa cum e, hai să merem acasă, nu vezi că abia mai respiră?

Nu le pot răspunde, respir greu, sunt transpirat, gâfâi cu putere de parcă alergasem la maraton. Inima îmi bate în tâmple ca nebună. Sunt furios ca un taur.

Îmi scrâşnesc dinţii în gură şi văd roşu în faţa ochilor. Nu mă credeam în stare de atâta violenţă împotriva unui om, împotriva unui seamăn de-al meu care are, ca şi mine, rate, familie, probleme şi şefi. Nu credeam că pot să mă comport ca un mafiot de film de duzină american, nu ştiam că vederea sângelui mă va întărâta şi mai tare. Simţeam cum mă devorează furia, o furie mută, cum îmi scapă mâinile de sub control, cum îmi vine să-l sugrum şi să-l scuip pe ochi în timp ce-l sugrum, să-l dau cu capul de pietrele şi copacii din pădure, să-i dau să înghită pământ în timp ce îi sparg dinţii cu şurubelniţa, ia de aici, sugaciule, lichea, porcule! Curvă masculină, curvă, curvă! Faci orice pentru bani, nu? Chiar orice? Curvă!

– Hai, bă, iartă-l. Şi noi, bloggerii, scriem porcării.
– Bă, da’ noi nu am făcut o facultate ca să fim proşti! Noi, dacă suntem proşti, suntem proşti că aşa suntem noi, nu că vrem să fim proşti! Nu noi îndobitocim populaţia, nu noi îi băgăm pe gât ştiri cretine, evenimente de doi lei şi cracii ultimei curve a nu ştiu cărui fotbalist! Gura mamii lui, aprindeţi pungile, să-l picur cu nailon încins…

Iau punga arzîndă şi picur pe el. Nailonul încins sfârâie pe trupul lui, iar el răcneşte de parcă este devorat de lupi.

– Zi, mă presar de căcat! Zi! Mai scrii titluri cretine în ziar???

19 lovituri, dă-i și tu!