Gata, am revenit de la Jermanica

– No, mă… ţi-a placut la Jermanica?
– Daaaa… normal! O fost excelent.
– Aţi prins vreme bună?
– Nţ. Ploaie şi întuneric, vreme de sinucis şi de dat cu trenul peste membre esenţiale.
– Gropărelul o fost OK?
– Pfuaaaayy, ce-o mai mârâit! Îi cresc dinţii, săracu’. N-o prea putut să se bucure de Jermanica, ar muşca şi din stâncă dacă l-aş lăsa.
– Nievasta?
– Hmmm… certuri, scandaluri. Că de ce Jermanica e cum e şi România nu e ca ea!
– Gropăroii? Părinţii tăi?
– E… ca bătrânii! Nu-i mai duci de-acasă uşor, şi când îi duci se tot plâng. Că nu le place mâncarea, că ce-i cu vremea aia – de parcă io eram de vină.
– Soru-ta? Ai apucat să discuţi cu ea?
– Deloc. Că ea o fost slugă pentru toţi, cal de bătaie. Unde mi-s ciorapii, de ce plouă atâta… etc.
– Nepoţii? Te-ai mai jucat cu ei?
– Nu. Nu am putut. Păi dacă tot plângea Gropărelu!
– Aţi vizitat ceva oraşe?
– Nu, mă, unde naiba să tot mergi. Ce să vezi? Alte oraşe pline de nemţi?
– Mâncarea?
– Mâncarea? Tu ştii ce greu e să ţii post în altă ţară?
– PĂI ŞI ATUNCI CE NAIBA O FOST AŞA DE EXCELENT ÎN GERMANIA?
– Bă… mi-am luat adidaşi noi!

PS: Nu credeţi tot ce scrie pe bloguri, o fost excelent in Germanica şi ne-am simţit ca nişte lorzi, mulţumim, sorella! Şi am adus nişte poveşti cu sine… aiaiai! Că deja râd numa’ când mă gândesc.

24 lovituri, dă-i și tu!