Fiind băiet ce mult mai citeam

– Tovarăşu’ profesor, eu am citit odată într-o carte…

Toată clasa izbucneşte în râs. Era a miliarda oară când întrerupeam profesorul.

Citeam manualele de istorie din scoarţă în scoarţă imediat ce le primeam. Apoi urma cel de geografie. Apoi cel de română. Citeam almanahuri, reviste, mă uitam la Teleenciclopedia, citeam din DEX, mergeam la bibliotecă şi de două ori pe zi (amu sincer, o singură dată am mers o dată dimineaţa să iau “Insula misterioasă”, apoi seara m-am întors cu ea citită şi am luat alta; dar în amintirea mea îndulcită de trecerea anilor, tot ca “perioada în care mergeam de două ori pe zi la bibliotecă” o ţin minte)  pentru că epuizasem biblioteca personală. Mă băgam în spatele dulapului de cărţi şi ronţăiam seminţe – înainte ca asta să fie cocălărism – şi plonjam ca-n piscină: Jules Verne, Hector Malot, Edmono de Amicis, Petre Ispirescu, Slavici, Alexandru Mitru (Legendele Olimpului – Zeii, Eroii FTW), Mark Twain, Kipling, Wilde, Creangă, Poveşti nemuritoare, Bolintineanu – un miliard de universuri paralele care m-au făcut să mă simt când zeu, când plutaş pe Mississippi, indian sau trapper, când exploratorul Anzilor sau Păcală care descoperă comori prin păduri (pe vremea aia credeam cu tărie că scorburile sunt pline cu sipeturi cu monezi; de fapt, şi acum cred asta cu tărie).

– Ce ai citit într-o carte? zâmbeşte proful de geogra‘.
– Am citit că Old Shatterhand şi Winnetou erau odată în deşert şi nu mai aveau apă, şi era să-i mănânce coioţii (nu ştiam ce e aia coiot, dar eram sigur că e ceva rău şi mare, care mănâncă personaje din Karl May la micul dejun). Şi atunci au ajuns într-o pădure de cactuşi şi i-au dat foc; şi de la fum s-au făcut nori, şi câteva ore mai târziu ploua în deşert! Şi s-au salvat!!!

Profu’ de geogra’ îşi stăpâneşte cu greu un zâmbet. Fum+cactuşi+coioţi=ploaie. Fireşte, ploaie! Cum de nu m-am gândit eu la asta înainte?

– Fumul nu devine nor, zice el pe un ton grav.

Veştile urâte nu se livrează oricum unui prunc.

– Fumul e altceva decât norul! reformulează el ca să înţeleg eu mai bine. Şi nu poţi face ploaie în deşert dacă aprinzi cactuşii.
– Aha, renunţ eu (în universul meu, oricum se putea).
– …eventual dacă faci câteva cruci!

Şi toată clasa a izbucnit în râs. Inclusiv eu, pentru că profu’ de geogra’ nu zisese asta cu răutate: odată un coleg îi pusese un ac în perna de la scaun, iar profu’ nu l-a pârât la director – atâta era el de meseriaş.

Vodafone trimite lunar peste 1.000.000 de facturi de hârtie (!!!) pentru abonati. Pentru a salva pădurea, pentru fiecare persoană care optează să primească factura în format electronic, nu de hârtie, compania reediteaza 4 pagini dintr-o carte de poveste – pe care o aleg tot abonaţii: “Prâslea cel Voinic”, “Ileana Sânziana” şi “Neghiniţă”.

Până acum s-au strâns aproape 60.000 de pagini, deci 15.000 de abonati au optat pentru factura electronică. În plus, cei care o activează primesc 250MB trafic extra, timp de 3 luni. Mai multe detalii – aici.

 

20 lovituri, dă-i și tu!