Faza tare de la Ţiganiada

Deci vă rog frumos să nu săriţi pe mine toţi deodată: sunt încă în recuperare, nu prea am poze pentru că tura asta am făcut poze mai mult cu camera foto (cu care m-am trezit la 1 noaptea inotând în râu, la minus 8000 de grade!), şi de la ceilalţi nu am apucat încă să primesc pozele, pentru că sunt, şi ei, încă în recuperare!

Dar faza asta este prea tare ca să nu o scriu.

În filmuleţul din postarea precedentă, aţi văzut în film cum un nene destul de colorat, pre numele său Ilie, cobora cu o căruţă cu coviltir:

Surpriză din partea aşa-zisului coleg de Ţiganiadă zis Unchiu-to zis şi Lord DeGeaba. Care a vrut neaparat să ne suie pe Valea Ţiganiadelor în mod cât mai ţigănesc cu putinţă.

Pe cînd colegul nostru Unchiu-to a fost pavat cu lăudabile bune intenţii (sau sperăm noi să-l vedem pavat, da’ nu cu bune intenţii), şoferul Ilie de căruţă cu coviltir s-a dovedit a nu fi altceva decât un profitor mai ordinar decât o nevastă care îţi confiscă şi cardul, şi bonurile de masă în ziua de salariu, te lasă fără bere în frigider în timp ce ea pleacă două săptămâni la mall, la spa şi la solar.

Din prima a început cu pretenţiile: că asemenea armăsar costă mult să-l întreţii, că el păstrează armăsarul special pentru noi; că nici nu ştiţi ce scumpe s-au făcut ţigările, că o ajuns să-i moară familia de foame din cauza asta; că la el acasă nu are gaz, curent şi apă, sau le are, dar nu-s plătite; sau îs plătite, da’ nu la zi; sau îs plătite la zi, da’ nu-i poţi da un milion cadou să şi le plătească în avans? Şi eu, şi fiecare de acolo. Şi eram 11 oameni, ceea ce ar fi adus nişte beneficii destul de serioase pentru o seară de ciordel.

Moment în care eu, care mă ştiu ce generos pot fi când sunt un pic trepanat cu bere, am început să-l evit toată seara, ca să nu cad în păcat să-i dau cardurile mele şi conturile din Insulele Balneare. Chestie care l-a ofuscat un pic, cred, că o încercat să se dea vexat de comportamentul meu, dar eu am plecat pur şi simplu de la confruntări, adăugând şi insulta de lèse majesté la aia de ignorat complet, ca pe Messenger varianta 9.1 beta.

No.

Aşa că omul, după ce-o tot primit bani, o furat ce-o putut: o smuls o sticlă de coniac ieftin cu care o fugit în pădure şi a ascuns-o, la lumina lunii, sub o rădăcină de arbore secular. Fără ca vreunul dintre noi să ne dăm seama, noi fiind preocupaţi de lichide şi de porcul la proţap, nu de oameni porci.

Repet, fără ca vreunul dintre noi să ne dăm seama în noaptea aceea.

Dar dimineaţa, căutând un loc fără durere, întristare şi cu semnal la telefon ca să dea raportul la nievastă-sa, colegul nostru Cârlanul, membru fondator al Ţiganiadei a ajuns FIX la rădăcina de unde se iţea sticla de coniac ieftin şterpelită şi jmanglită şi ascunsă cu o noapte mai devreme. Din toate rădăcinile şi scorburile din lume, el a trebuit să ajungă tocmai la aceea!

Moment în care am făcut ceva şi mai jegos decât ce făcuse Ilie, hoţul de coniac: am furat-o noi înşine înapoi, şi, oftând de fericire, am purces numaidecât la golirea ei, râzând ca proştii şi imaginându-ne ce moacă va face Ilie când va urca, luni dimineaţa, 7 kilometri in munte ca să-şi ia sticla de coniac şi va descoperi că în locul ei băieţii au lăsat un bileţel pe care scrie “No, mulţam fain că ne-ai ţinut-o la rece!!!”

17 lovituri, dă-i și tu!