Esti ceea ce ceri să mănânci

Am schimbat lumea. In bine.

Se pişase pe ea.

Îmi ieu un junk de la un fasfud. Mă duc cu el – şi cu piţi din dotare – la Avram Iancu, să-l molfăi.

Ronţăi cu pasiune, îmi şterg maioneza de la colţul gurii.

Dau de maţul şuncii de curcan. Cu limba şi cu gura.

Oftez, bag copita între măsele, scot maţul – membrană necomestibilă.

Mai dau de o coaja din aia de parizer zis şuncă de curcan, o scot şi pe aia, apăi înca una, şi încă una.

Mă sumeţesc şi fac drum întors la fabrica de şaorme. Stau politicos la coadă, aştept până îmi vine rândul, îmbrăcat într-un calm ucigător.

– Bună ziua! şi zâmbesc. Io, când zâmbesc, insamnă ca nu e de bine.
– Bună ziua, zice dom’şoara.
– Pot să văd şunca aia din care mi-aţi făcut sanvişu amu 10 minute?
– ???
– Da, vreau să o văd, să o pipăi şi să strig “Există!!!”
– Da, cum să nu… şi dispare în bucătărie.

Aştept. Prin uşa deschisă de la bucătărie văd două surate de-ale dom’şoarei cum se precipită când le spune fata ceva.

Mai stau.

O tanti grasă, de şaormărie, bagă capul şi se uită să vadă cine face pe nebunu’.

Îi zâmbesc.

Io, când zâmbesc, nu e semn bun (asta v-am mai zis-o, da’ numa’ aşa băgaţi la cap).

Mai stau.

Tanti grasă de şaormărie scoate iar capu’.

– Asta e şunca! îmi flutură un parizer preţ de o nano-secundă, şi îl ascunde instant la spate, la 4 metri de mine, să nu văd mai mult.
– Neneneeee, zic io. Mai aproape.
– ???
– Vreau să văd ceva!

Tanti grasă de şaormărie se apropie de mine ca criminalu’ în serie de scaunu’ electric. În California sau Texas – state creştine, de alfel.

– Observaţi acest parizer, îi zic eu. Vedeţi membrana aia? Maţu’, de?
– …da…
– Mno. Membrana aia, când o simţi în fundul gâtului, te face să vomiţi. Nu-i păcat?
– ???
– Mno. Vă rog frumos să beliţi parizeru’ – pardon, şunca – de maţul ăla. Vă rog io frumos!
– Vaaai, daaaa, cum să nu!!! Cum să nu… da… cum să nu! Şi oftează uşurată, fincă se aştepta să îi zic că am găsit arsenic in papa.
– Vă mulţumesc, o zi bună!

Şi am ieşit maiestuos, în aplauzele mulţimii imaginare de personaje din capu’ meu.

Azi am mâncat a treia oară de atunci sanviş d-ăla.

Exact d-ăla. Şi nu mai avea maţ.

20 lovituri, dă-i și tu!